Mă voi opri cu o scurtă opinie asupra a trei poezii semnate de Romulus Ungureanu și publicate recent în Revista Luceafărul: „Goi” (https://luceafarul.net/goi); „Abandonul” (https://luceafarul.net/abandanul) și „Vis poetic” (https://luceafarul.net/vis-poetic).

Aceste poezii se remarcă printr-un stil grav, meditativ, cu accente moralicești și religioase. Precum în majoritatea poeziilor, Romulus Ungureanu folosește un limbaj simplu, dar încărcat de simboluri biblice și imagini puternice, ceea ce conferă versurilor o atmosferă solemnă și uneori profetică. Cu ton reflexiv și confesiv, versurile transmit o căutare interioară, o neliniște existențială și o critică a lumii contemporane, întărind mesajul poetic cu ajutorul simboluri religioase, care apar frecvent: „treizeci de arginți”, „sfinți”, „cruce”, „rugăciune”, „mărul discordiei” și care dau poeziilor o dimensiune spirituală. Autorul surprinde degradarea relațiilor dintre oameni („frate despre frate / nu vrem să știm”), alienarea colectivă și pierderea valorilor, atitudine exprimată prin versuri scurte, ritmate, într-o construcție simplă a strofelor, dar intensă, cu o muzicalitate sobră. O creație proprie adecvată pentru înțelegerea tematicii mesajelor, prin care se demască goliciunea morală și spirituală – ideea de „goi” revine ca un leitmotiv, sugerând lipsa de sens și de valori în societate -, critica lumii moderne – se evidențiază nevoia de autenticitate și de întoarcere la credință, în contrast cu superficialitatea și corupția -, destinul colectiv – în „Vis poetic”, autorul leagă suferința personală de cea a poporului, evocând un vis de renaștere națională -, tensiunea dintre sacru și profan – poeziile pun în balanță dorința de cunoaștere și libertate cu păcatul, discordia și pierderea purității-.
Și, mă opresc cu atenție la stil și mesaje ale fiecarei poezii în parte:
– poezia „Goi” are versuri scurte, directe, cu o tonalitate gravă, folosește repetiția „goi” ca laitmotiv, ceea ce creează un efect de insistență și subliniază tema centrală de a evoca pierderea valorilor, frăția destrămată, corupția  pentru „treizeci de arginți” și o lume care se cerne „în capitole biblice”, pentru a transmite un sentiment de dezolare și chemare la reflecție, aproape ca un psalm modern;
– în „Abandonul” găsim un limbaj mai abstract, cu imagini puternice și uneori dure („carne crudă de tun”) în versuri cu un ritm solemn, aproape profetic, pentru a transmite mesajul pierderii de sine în mulțime, alienarea colectivă, foamea de cunoaștere care devine păcat și conflictul dintre divinitate și slăbiciunea umană, toate într-un ton apocaliptic, criticând superficialitatea și discordia și a îndemna la o meditație asupra degradării spirituale și sociale;
– „Vis poetic”, devine cu un stil mai narativ, cu imagini ample și dramatice, folosește simboluri naționale și religioase, cu un limbaj intens, uneori aproape epic. Mesajul este clar: poetul adoarme și visează destinul poporului său, se împletesc suferința personală cu cea colectivă și apar coșmaruri și viziuni de renaștere („E România Mare / Ce frații și-a cuprins”). „Vis poetic” este o poezie de inspirație patriotică, cu accente de luptă și speranță, când condeiul poetului devine armă, iar visul se transformă într-un manifest pentru unitate și rezistență.

Așadar, am aceeași constatare, că Romulus Ungureanu dovedește un talent poetic autentic și reprezintă o voce lirică distinctă, capabilă să transmită emoție și să creeze imagini memorabile. Chiar dacă limbajul este direct și uneori auster, forța mesajului și coerența tematică arată o sensibilitate reală și o capacitate de a transforma trăiri personale și observații din societatea în poezie. Poeziile Domniei sale au o puternică încărcătură morală și spirituală, iar autorul se exprimă cu sinceritate și intensitate, ceea ce îl recomandă ca un poet cu talent și cu o voce proprie.

Bibliografie:
1.UNGUREANU, Romulus. „Vis poetic”, Revista Luceafărul/ 29 nov. 2025;
2.UNGUREANU, Romulus. „Abandonul”, Revista Luceafărul/ 2 dec. 2025;
3.UNGUREANU, Romulus. „Goi”, Revista Luceafărul/10 dec. 2025.

Citare:
ISTRATE, Ion. Romulus Ungureanu, o voce lirică distinctă, Revista Luceafărul/ 11dec. 2025