Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
SOBA NOASTRĂ CEA DE LUT
- .
- Amintirea cea mai caldă –
- Soba noastră, rai tăcut,
- Când, întorși de prin zăpadă,
- Ne lipeam de caldu-i lut.
- .
- Degetele amorțite
- Ni le-nzdrăveneau pe dată
- Flăcările molcomite,
- Încălzind căsuța toată.
- .
- Și o dulce toropeală
- Ni se așternea în oase,
- După lunga bulgăreală,
- După-atâtea sănii trase!
- .
- Zăpada, ce scârțâia
- Sub tălpile-alunecoase
- De la sănii, ne vrăjea,
- De uitam de timp și case…
- .
- Plecam de la derdeluș
- Pe când noaptea se lăsa,
- Când, pe-oglinda de ghețuș,
- Oboseam a ne mai da…
- .
- Cizmele și ghetele
- Nu mai ascultau de noi,
- Înghețate… păreau grele,
- Însă jocul era-n toi…
- .
- Tot sobei îi revenea
- Să ni le usuce bine,
- Dogorind pe toată noaptea,
- Căci ne trebuiau și mâine…
- .
- Tot pe lutul sobei vechi
- Ne uscam mănușile,
- Puse bine, în perechi,
- Și toate hăinuțele…
- .
- Ne mai supăram pe ea,
- De se întâmpla vreodată
- Că poate nu dovedea
- Să usuce haina toată…
- .
- Asta doar când crengile
- Și cărbunii mititei,
- Potolind flăcările,
- Adormeau în vatra ei…
- .
- În cenușa-i necesară,
- Mistuitu-s-au mulți fagi
- Și pomi străjuind pe-afară,
- Ce ne-au fost atât de dragi!
- .
- Din crenguțele lor brune,
- Am dus chiar cu mâna mea,
- Uneori, când cea a bunei,
- Obosită, nu putea…
- .
- Lacrimile mărunțele,
- Ascunse bine-n pernuță,
- Erau uscate și ele
- Tot de soba cea călduță…
- .
- Soba și azi încălzește,
- Lutul ei parcă învie…
- Soba nu mai obosește
- În sfânta-i statornicie.
- .
- Anii când eram copii
- Au trecut… și n-au trecut…
- Încă-i poate povesti
- Soba noastră cea de lut.
- .
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania