Sonet la umbra candelei de seară
Amintire pentru fiii mei Luca și Filip

Proștern din nou genunchii la pământ
Cu fiul legănat în rugăciune,
Deodat’ Lumina Sfântului Mormânt
Se odihnește-n candelă tăciune.

Un înger din icoană pogorât
Cărbunele de buze mi-l proptește
Eliberând sonetul zăvorât
Din sinele-mi ce astăzi se-nvechește.

Deșartă îngere potir de flori
În fiul meu, să ducă mai departe
O zestre milenară de valori:
Poporul înviaților din moarte!

Eu doar așa pot liniștit să mor
La umbra fiului nemuritor…

20 aprilie 2020