RĂCOAREA MĂRILOR
Autor: Adrian Munteanulnvitaţie la lectură
Un sonet pe zi
SONETOTERAPIE 80
– text și interpretarea autorului –
3 iunie 2020
RĂCOAREA MĂRILOR
Prea strâmt e locu-n camera trăirii!
Abia-mi pot duce mâna către gură
Ochi reci din storuri liniştea mi-o fură
Şi vaietul a gâtuit zefirii.
Abia-mi pot duce mâna către gură
Ochi reci din storuri liniştea mi-o fură
Şi vaietul a gâtuit zefirii.
Doar până către ziduri se îndură
Să se întindă-n umbră trandafirii
Reci şovăieli în tainele privirii
Îmi sfâşie nădejdile cu ură.
Prăfoase molii rod brocart de vise
Şi carii au pătruns în gândul mut,
Să-nceţoşeze ploapele deschise.
Cu greu ridic opaiţul de lut,
Sparg geamul cuştii, cu mişcări decise
Și sorb răcoarea mărilor, tăcut.
( Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Adrian Munteanu
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
