Gheorghe STROIA

Şoptind… EMINESCU!

Şoptind Eminescu
în cuvinte de dor,
şoptim… Cerului –
albastra-i culoare,
şoptim codrilor seculari –
verdea lor frunză
în picuri de floare.

Şoptind Eminescu
în cuvinte de-alint,
şoptim… Pământului –
boreala-i auroră,
şoptim marginilor sale
rotunde ca sânii de fecioară –
frumuseţea zorilor albaştri.

Şoptind Eminescu
în cuvinte alese,
şoptim… Luminii –
înţelepciunea-i netăgăduită,
şoptim istoriei –
faptele preamăriţilor voievozi,
transformaţi în catedrale.

Şoptind Eminescu
în inocente cuvinte,
şoptim… Copilăriei noastre –
vis, candoare, vrăjită pădure,
şoptim paşilor mărunţi –
timpii regretului
strălucirii de-o clipă.

Şoptind Eminescu
în cuvinte de dor,
şoptim… Fiinţei noastre –
Luceafărul cunoaşterii,
şoptim Limbii Române –
Calea spre Nemurire,
Eternitatea sufletului românesc.

Şoptind EMINESCU,

Strigăm… ROMÂNIA!