Primit pentru publicare: 2 aug. 2017
TABLETA
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 2 aug. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Pensia românească și lagărul de exterminare modern…

   Nu mă interesează prostituția națională a experților în legi și realități comentate și nici cea a lebedelor negre din televiziunile știriste.  De ceva timp, din cauza unui partid foarte bine camuflat în rele, se tot macină legi referitoare la pensii. Un fel de agresiune psihică asupra omului simplu. E ca și cum omul de rând și-ar cerși portofelul furat de haimanalele păzite de fel de fel de interese abisale. După 45 de ani de muncă, un om cu carte de muncă la cap, primește, în cazuri fericite, cam vreo 1400 de lei, restul ducându-se la milițieni, la soldați cu stele de generali pe timp de cules porumbul patriei, la magistrați cu apucături de adevăr vopsit etc. Pensii incredibil de mari, luate de la talpa țării și duse la mintea determinanților acestor vremuri incredibile. Cineva urăște mulțimea, urăște cetățeanul de rând, urăște viitorul acestei nații. Români de-ai noștri se românizează pe dos, devin din mers mai români decât ceilalți și umblă la cifre interzise porcilor: salarii, pensii, natalitate etc. Așa e la troacă. Râtul contează. Trăim în cea mai impozitată țară din Europa. Vom plăti taxă și pe datul pielii înapoi, ca pe vremea celibatului ceaușist. Ar trebui aduși în fața nației acești savanți ai dezastrului social, de la ăl cu țâța-n gură pân’ la ăl cu barba sură. Am locuit (doar) două săptămâni în Anglia. Am văzut ce statut fabulos are pensionarul englez, e ceva de domeniul SF. Am întrebat de ce vârstnicii Angliei sunt mai bine văzuți decât restul societății. Mi s-a răspuns sec și convingător: Pentru că ei ai făcut Anglia”. E vorba despre englezul de rând. La noi nu mai există român de rând, există doar niște cifre în gura plină de spermă post-electorală a politicienilor de zi cu zi. Am ajuns să ne scoată la pensie când vor ei, doar pentru a-și face lor și neamurilor lor o viață de vis, faraonică. În România, când ai devenit pensionar, e ca și cum ai sta o perioadă de timp în frigiderul morgii, căutat de poștaș o dată pe lună, ca și cum ai ieși la pensie de 12 ori pe lună. La fel de mort ca și pe cardul-cord din dotare. Pensia românească, la omul de rând, e un fel de terci dat deținuților politici din vremea lui Corneliu Coposu. Am ajuns de unde am plecat, niște javre calificate se învârt în jurul cozii în care poartă zeci și zeci de covrigi cu gaură. Coada și covrigul sunt ale lor, gaura e a mulțimii din ce în ce mai mult înșelate. Trăim într-un lagăr de exterminare modern, pervers, cinic, sistemic dus spre perfecțiune de români mai români decât românii. De patrioți ai neamului lor mic și trecător.