Te chem, tată!

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr. 5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Te chem, tată!

Primit pentru publicare: 09 Mai 2021
Autor: Maria DOBRESCU
Publicat: 10 Mai 2021
© Maria Dobrescu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Te chem, tată!

Te chem, tată, să-mi iei găleţile cu apă
pe care umerii mei ţi le aduc la mormânt
sunt o cobiliţă ruptă, fără zale,
de care nu-mi pot agăţa amintirile
ele-ţi vor potoli setea şi aprinde candela
ca să citeşti despre nemurire în întuneric
din cartea veche de rugăciuni

Te chem, tată, să-ţi dau stropii mei de rouă
strânşi într-un ghemotoc, în pumn,
ca să-i presari în jurul tău
din care vor creşte licurici
ce vor aprinde lumânările
şi-ţi vor cânta în cor aria nopţii

Te chem, tată, să-ţi dau speranţele
căzute pe jos, udate de ploi
ia-le tu, tată, adună-le de pe jos
şi ajută-mă să le sădesc,
să le pun în pământ pentru a creşte
mlădiţe de stele ce vor urca la cer

Te chem, tată, să-ţi dau dorul din ochii mei
ca să ne-ntâlnim în vis şi în somn
să veghem asupra amintirilor singure
te chem să-mi faci din nou păpuşi de cârpe
pe care să le-nvăţ să spună mamă
să le-nvăţ să spună tată.

Te chem, tată, ca să mă ierţi
Că am crescut mare
Iar tu nu mai poţi să-mi legi şireturile
la tenişii murdari de noroi.