Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr. 5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Singurătatea umblă desculţă

Primit pentru publicare: 09 Mai 2021
Autor: Maria DOBRESCU
Publicat: 09 Mai 2021
© Maria Dobrescu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Maria DOBRESCU
Jurnalist cultural, membră a UZPR, realizator de filme documentare, artist fotograf, autoarea volumelor „La curtea lui Ceauşescu”, „Cezar, fiul Xantipei. Cu poetul Cezar Ivănescu, în viaţă şi dincolo de ea” etc.

Singurătatea umblă desculţă

părăsită şi tristă,
singurătatea umblă desculţă
din odaia cu icoane
în odaia de curat
căutând o carte, un greier,
un duh, o pânză de păianjen,
o carpetă vorbitoare
să-i ţină de urât

trăiau aici, demult, duioşia şi jalea
în candela aprinsă de cu zori
ce primea ofrandele pentru vii
ofrandele pentru morţi
din rugăciunile maicii
ce miroseau a gutui şi smirnă
a pâine de casă şi colivă

cana ciobită, fără toartă,
rămasă în blidarul ros de carii
îi şopti prin colbul gros
pe care s-au încrustat ridurile
anilor rătăciţi în dimineţi
că nefiinţa şi nimicul
adunate fac zero

tabloul cu fotografiile vechi
din care au plecat poveştile
îi vorbi de străchinile de lut
de preşuri şi ştergare
de lada de zestre cu perne brodate
din care se-auzea cum dorm amintirile

în copaia în care au fost spălaţi pruncii
trăia o Biblie fără coperţi
ce recita în gând psalmii lui David,
alături de un ghem de lână albă
cu fusul înfipt în el
ca acul unei busole stricate
ce răsucise firele din caierul înserărilor

în tabloul plin de praf şi poze sepia
singurătatea desculţă s-a aşezat în genunchi
pentru a fi aidoma fetiţei cu tălpile goale
revendicându-şi pentru totdeauna neuitarea
şi a rosti împreună, în tăcere, Fericirile

leagănul gol, din curte, cânta un lied
al nunţii singurătăţii desculţe
şi a timpului zdrenţuit…