Splendoarea nopții se așterne iară,
Iar sub cupola-i cade-o stea.
Limpid e cerul înstelat de vară
Și stele ard ca dragostea.
.
Sustras de-adâncurile înstelate
Ale oceanului ceresc,
Priveliștile nopții fermecate
Amorul meu îl răscolesc.
.
Iar miriadele cuiburi de stele,
Ce Universu-l împânzesc,
Eu le ofer ca flori iubitei mele
În semn că mult o prețuiesc;
.
Vrând să răsfrângă-n taina lor deplină
Amoru-mi ce spre ea-l dezleg –
A stelelor miresme de lumină
Ce-mbie-i sufletu-i întreg.
.
Semnat: George Ciprian Bălan