Trecurăm pragul…
Autor: Titina Nica ȚENEComentarii
-
Suntem atât de singuri pe pământ,
- Ne aplecăm ca salcia pe ape,
- Haina moarte e tot mai aproape,
- Iar vorbele ni-s pulbere în vânt…
- Si ne târâm, încet, ținuți de un baston,
- Suntem un tată, sau poate o mamă,
- Dar nimenea nu ne mai bagă-n seamă,
- Ne înconjoară ziduri de beton…
- Noi pe pământ nu mai avem un rost,
- Ce-a trebuit să facem am făcut,
- Ne doare că prea iute a trecut
- Si nu putem să fim precum am fost…
- Nu ne mai încântă azi un răsărit,
- Ne deranjează razele de soare,
- Nu mai simțim nici corpul care doare,
- Iar sufletul ni-e tot mai răvășit…
- Ne ținem, strâns, de mână, cu tot dragul,,
- Lăsând în urmă vise și amintiri,
- Pe care le-am clădit din ce te miri
- Si, curajoși, trecurăm iarăși pragul…
- .
- Titina Nica Tene
- La multi ani!
Rubrica: ComentariiAutor: Titina Nica ȚENE
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
