VINO, FRUMOASO!                        

Vino, frumoaso, leapădă-ţi veşmântul
Ce peste noapte ţi-a trudit făptura,
Căci au trecut şi ploi şi ierni de-a dura
Şi printre ierburi crude trece vântul!

Deschide ochii negri cum e mura!
În taina brumei asfinţind pământul,
Prin clipa frunzei ce-şi înalţă cântul
Se-avântă mierle-n slăvi, răbdând arsura.

Priveşte rodul viilor mustinde
Şi caută-mă-n vrejul şerpuit.
Pe pântec jarul zilei ţi se prinde

Şi îţi sărută fructul pârguit.
Sub frunte umbra toamnei se întinde.