Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II: CI UNDE-S CITITORII DE ALTĂDATĂ

CI UNDE-S CITITORII DE ALTĂDATĂ

Toată lumea crede c-au dispărut de pe faţa
pământului S-or fi retras pe partea nevăzută
Ori s-au autoanihilat Frumos şi adevăr dimi
neaţa Frumos şi adevăr la prânz frumos şi a
devăr la cina cea de taină Nu e bine cEVA
a fost în neregulă O fi vrut poezia să se logo
dească Fir-ar să fie Şi eu n-am ştiut nimic
Frumoaso tu eşti fata morgana din deşertul
inimii Pentru tine renunţ la orice oază virgină
Însă mai întâi citeşte-mi poemul