ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Mihai Victor Afilom
Cetățean  U.E.

Vis urban

Plutesc deasupra orașului
În zeppelinul lui Morfeu,
Pe zidurile scorojite
Se cațără ferigi din Jurasic,
Se prelinge umbra dinozaurilor,
Erele se confundă,
Veacurile se întrepătrund,
Peste imperiul citadin,
S-a așternut o confortabilă
Pax romana,
S-au risipit, stafii de ceață,
Valurile de soldați cu sulițe
Și zale argintii.
Acum,
Vibrează aerul înmiresmat
A floare de portocal,
În acorduri de clopot,
De veghe stă turla  bisericii.
Valurile mării meridionale,
Se unduiesc sub umbra crenelurilor.
Am un sentiment de deja-vu,
Zborul oniric e o senzație,
Ce am retrăit-o
În dimensiunea angelică
A vârstei de aur,
Atunci visele erau alcătuite
Din adiere de aripă,
Șoaptă și sărut de heruvim…
Privită de sus
Urbea pare un joc de păpuși,
Casele – cutii de chibrite,
Iar lucarnele – ochi deschiși spre cer.
Pe străzi oamenii de plastilină,
Merg însuflețiți de un regizor celest.
Automobile – cutiuțe mecanice,
Rădvane fermecate
Ce gonesc pe panglicile de asfalt,
Alcătuind un carusel de lumini.
Din forfota nocturnă
Se înalță în văzduh
Sunete metalice și murmurul mulțimilor.
Zeppelinul meu urcă și coboară,
Perspectiva se lărgește
Sau cuprinde detalii migăloase.
Mii de povești se țes,
Pe tapiseria urbană,
Focalizez cu ocheanul,
Aceleași caste stăpânesc,
Omuleți cu panglică tricoloră,
Omuleți cu sutane negre,
Omuleți cu uniforme albastre, verzi,
Omuleți de celuloid și păpuși Barbie…
În mahalale – vagabonzi și larmă,
Pe o bicicletă – o oacheșă florăreasă…
O mână nevăzută schimbă discul lunii
Cu globul de aur al soarelui,
Aerul volatil se aprinde,
În jurul aerostatului viselor,
Pe pleoape cenușa imaginației,
Deschid ochii.