ZBURĂTOR

Parcă te-aud tăcând sub ploaia de voință
Parcă te chem, plecând din noaptea de căință
Sunt un copil flămând de-o dragoste matură
Acum sau în curând, furând ce nu se fură 

Sătul de haina lumii cea plină de dureri
Ajung în gârla glumii remodelând plăceri
Tăcerea ne îngroapă în golul dintre noi
O vorbă de-o șchioapă, dorința unei ploi  

Sunt un matur flămând de-o dragoste gingașă
M-am tremurat să cânt foamea-mi sinucigașă
Devorator de spaime întru-toate încrezut
Risipitor de taine al timpului pierdut 

Sătul multor sătui în fuga mea de mine
Caut în aroma de gutui, siropuri de iubire
Un vis trezit mereu, dorință nealtoită
Erata titlului din eu, o insulă nelocuită