• 2025  ai venit, te-am primit însă vrei ca să ne vinzi,
• ne vrei sufletul degeaba dar ne chinui pân’ ne prinzi,
• stai la pândă precum lașul și capcane ne întinzi
• oare vrei să ne extermini și în chin să ne cuprinzi.
• Ce voință rea te-mpinge, cine te îndeamnă oare
• trupurile a ne frânge prea grăbit cu nepăsare.
• Ce dorință zace-n tine de vânezi precum o fiară,
• omenirea nu-i o junglă ca în cale tot să-ți piară.
• Ți-ai pierdut, cred, echilibrul și ataci fără îndurare,
• te joci folosind tertipuri precum ghiara unei fiare
• ce străpunge-n carnea noastră, roșu curge peste glie
• iar sub zarea cea albastră să-ți hrănești o nebunie,
• o boală ce zace-n tine și care leac nu mai are.
• Storci esența omenirii și-apoi îi calci în picioare.
• Ce-ai venit să faci la noi, să ne- mbraci în necredință?
• Mai bine rămânem goi și smeriți prin pocăință.
• Caută-ți de drum și pleacă ia-ți și viciul cel bolnav
• noi ne vom ruga să treacă orice sămânță de nărav
• ce a distrus omenirea călcând sfintele morminte
• construind o societate prin valori închipuite.
• Du-te, lasă-ne în pace! să-nvățăm din nou a fi,
• ne-am călit și-am vrut a face și doar bine a primi.
• Ia-ți scrântitul obicei, noi vrem demnitatea noastră,
• moștenirea matricei, pământul și zarea albastră!

Magdalena Bădărău Vicoleanu