Lumină şi lacrimă
– Recenzie volumului de poezii „Meteor” de Vasile Popovici –

 Autor: Violetta Petre,
membră a Ligii Scriitorilor-filiala Constanţa

M-am aplecat asupra fiecărui vers al poetului cu un fel de evlavie şi teamă de a nu tulbura tăcerea ”meteorului” din care mi-am hrănit sufletul, preţ de câteva clipe; i-am atins căldura şi mi-am luat un dram de lumină, de iubire şi  emoţie, spre păstrare, pentru o vreme când, precum corpul celest, poetul îşi va fi terminat arderea lăuntrică şi sublimă…Dar, ce ardere!

Explozie de simţire şi durere, amintiri şi lacrimă, iubire şi îndoieli, de ce nu, regrete şi melancolii?…toate acestea definesc poezia lui Vasile Popovici, un poet ce nu-şi neagă originile, cântând în versurile sale locurile natale, cu dragoste şi dor:

Poate că nimic nu este mai înduioşător şi mai reprezentativ pentru dorul de casa părintească  ca poezia ”Tot aşteptând”:

 Acesta este un capitol din volulmul de poezii”Meteor” care mi-a adus lacrima pe obraz…Apoi, am aflat frământările poetului, întrebările fără răspuns despre această lume, despre o alta:

Poezia ”Mă-ntorc în părinţi” mi-a îngenunchiat ruga şi mi-a adus tristeţea plecărilor celor dragi, plecările noastre, ale pămâtenilor spre alte lumi, sau cine ştie?

Există în poezia lui Vasile Popovici acea atracţie delicată de a nu te dezlipi de versul lui, de a vrea să citeşti mai mult, şi mai mult, pentru că poetul scrie cu inima, transmite mesaje curate, care mângâie şi tămăduiesc nelinişti;

este ca o terapie cu lumină, cu ploi de primăvară, cu asfinţiturile toamnei, cu prima ninsoare…

Nimic nu tulbură starea de calm şi înţelepciune a poetului, nici măcar atunci când,  revolta se ghiceşte în unele dintre poezii: la moartea marelui poet Grigore Vieru, la frângerea rădăcinilor, la neputinţa întoarcerii timpului, etc. Recunosc, cu mâna pe inimă, că sunt recunoscătoare Providenţei că l-am întâlnit pe poetul Vasile Popovici, că am avut onoarea să mă intersectez virtual pe site-urile literare cu domnia sa şi că sper, din tot sufletul, să-i pot strânge mâna şi săruta obrazul, cândva!