Seara coboară liniștit…

Seara coboară liniștit…

 

Seara coboară liniștit peste întregul sat,

Și un albastru cernelit este afară….

Ce se revarsă-ncet din cerul gri

Peste întinderi verzi, case ude și copacii triști!

 

Lumini se-aprind ici-colo pe la geamuri

Tăcerea serii se așterne pe deplin.

Iar zgomotele zilei, se pierd încet, încet

În cernelitul serii de februarie, posomorâtă, gri.

 

Tăcerea sfântă se așterne lin

În sufletele noastre zbuciumate!…

De zile-nsir, nu-și mai găsesc odihna

Si plâng amarnic în nopțile lor albe!

 

Doar adierea vântului de miază-zi

Șterge suspinele lor triste!

Cercând o nouă viață să le înfiripe

Cu bucurii, iubire, veselie!

 

O, Doamne! iar sera-aceasta cernelită

De făurar răutăcios și înghețat,

E-atât de ucigașă, rece, tristă!……