Teona SCOPOS

SPERANȚĂ

Decembrie poartă flori în grădini  –
Mai râd dumitrițe și chiar gălbenele  –
Sunt multe măceșe și chiar porumbele
Și meri neculeși de roade sunt plini .

N-au frunze , doar mere uitate pe ram ,
Bulgări gălbui sau roșii în soare  –
E iarnă prea blândă în lumea cea mare ,
O iarnă cum poate nu ne doream.

În toamnă prea lungă , pășim spre Crăciun  –
E lumea ciudată , natura bizară …
Și vremuri și vreme nu sunt pentru țară …
Sperăm într-un AN în toate mai bun .