Teodor EPURE

COMOARA DIN SUFLETUL MEU

Am coborât
din piscurile muntelui,
am scotocit
străfundurile negre
ale pământului
şi-n acel ceas tăinuit
pe tine te-am găsit,
comoara sufletului meu
şi de atunci te chem mereu
la bucurie,izbândă şi vis,
să dansezi tacticos
într-un palat fastuos
şi sub privirile tuturor
paşii tăi să se-mpletească
pe-un covor,
dansul tău să fie greu
ca de pământ
când te vei zidi-n mine
dansând.
Privirile tale de sub ochean,
să-mi dezvăluie mistere de un an
ale stelelor nocturne înfierbântate,
pe plaiul selenar şi ondulat
ca valurile unei mări liniştite.
Vei fi o pasăre de piatră
de chihlimbar şlefuit
cu aripi de sticlă
de neînlocuit
pe înaltul cer scăldată
de un soare la asfinţit.
Emoţii noi îmi vei crea ,
fântâna sufletului
îmi vei tulbura,
câmpul ,izvoarele şi vântul
voi asculta,
cum cântă,
cum se leagănă
şi cum zvâcnesc în ele
veacul şi secunda.