Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Teodor EPURE: PRIVIGHETOAREA

Autor: lnvitaţie la lectură

Teodor EPURE
.

.

.

.

.

.

PRIVIGHETOAREA

          Când pe bolta senină soarele a răsărit
          Păsările călătoare încă nu s-au trezit,
          Priveghetoarea de pământ uşor s-a dezlipit,
          Penele şi le-a scuturat şi-n văzduh s-a-nălţat.
         Văzduhul o chema spre înălţimea cerului
         Unde nu s-auzea cântecul pitpalacului
         Şi de raza soarelui mereu îndrăgostită,
         Urcă valurile limpezi tot mai fericită.
         Sus, trilurile ei ca o cascadă răsunau,
         Şi peste întregul văzduh răzbăteau
         Glasul dulce omenirea întreagă a vrăjit
         Şi de atunci pasăre măiastră a devenit.
         Dar raza de soare o cheamă către înălţimi
         Să umple văzduhul şi câmpia cu triluri noi,
         Să înalţe melodiile dulci pân-la soare
         Până când raza va fi tot mai strălucitoare.
        Când pământul pare în stare de somnolenţă
        Glasul ei fermecător tot mai sus se înalţă,
        Ea stă trează şi cântă adesea până în zori
        Până când veselul soare s-ascunde printre nori.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare