pe peronul gării îngenuncheau priviri

Cristina MAXIM BÎGU

te-am revăzut pe tine
în fumul de țigară,
păreai un tren pe șine
în stația din gară.

păreai fotografie

la geamul unui tren,

de muzică stafie

pusă în versuri de versuri de catren.

păreai c-ademenești

priviri și chiar simțiri

se pare-doar vrăjești

să poată fi iubiri.

păreai că mă privești

în treacăt, peste șine,

păreai că recunoști

renașterea din mine.

păreai că nu ți-e bine

la geam,pe coridor

să doar privești spre mine:

povestecu pridvor.

nu te rupeai de gară

să pleci spre estul lumii,

păreai c-a doua oară

plângeai spre ochiul lunii.

răpit ai fost de noapte,

pierdut în hăul negru;

și rătăcit erai tu poate

sau pus pe-un marș funebru.

părea că la peronul gării

îngenuncheau priviri

pe tine să te dea uitării,

între trecutele iubiri.

Articole asemănătoare