Teodor EPURE: SEARA PE MARE

SEARA PE MARE

Seara coboară încet ca o orhidee

Purtată adesea în gură de-un şarpe

O luntre pluteşte uşor în depărtare,

Pe ţărm se-ntinde o adâncă tăcere.

Blestemele umblă desculţ prin mărăcini,

Magii umblă cu daruri prin trupul de minciuni,

Un artist sculptează cu dalta marmora,

În mare talazuri bat cât mănăstirea.

Ierburile mării se-mpleteau în funii,

Alcoolul adâncului ne-ncălzea pumnii,

Sângele se-nfrunta în sare lopătată,

Urechea selecta poveşti de altădată.

La trecerea grăbită a orei de noapte

Trăiam clipe de vrajă cu intensitate,

Luna părea un obraz cu priviri albe,

Razele ei proprii scânteiau pe ape.