Cu aerul munţilor pe creştet
Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbulnvitaţie la lectură
ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Nicolae Vălăreanu Sârbu
POEM
Cenaclul DinOgor
Cu aerul munţilor pe creştet
N-am simţit respiraţia frunzelor,
nu ştiu să mă bucur din plinul clipei,
aş vrea să fiu asemenea păsărilor
în fiecare moment
cu gândurile împlinite de zbor.
Am văzut cum te macină angoasele
şi nu te poţi întrupa în cel de lângă tine
încât să-i trăieşti fiecare mişcare de buze.
Noaptea mi-a pus perdeaua înflorată pe ochi,
aştept să-mi crească dimineţile-n priviri
cu aerul munţilor pe creştet,
să se bucure copiii prin inima mea
şi să se joace cu sufletul
până vor creşte iubitori şi înalţi.
Îmi pare că trec prin tăcerile sublime
ca un tren de noapte prin Câmpiile Elizee
în care nu are opriri.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
