ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lidia BURDUJA
Cenaclul DinOgor

Clepsidră cu noi

Eu curgeam în lutul tău.
Într-al meu, curgeai şi tu.
Bine-a fost şi ne-a fost rău.
Vrem alt DA-n acelaşi NU.

Nisipul se scurge-n vis.
În clepsidră moare-un zbor.
Curgerii i-a fost prescris,
timp să fie pentru dor.

Pentru mine, tu să fii
seva ce inund-un ram.
Veşnicie, nu mă ştii.
Pentru el, frunză eram.

Picioarele- rădăcini
le-ai înfipt în râu la vad.
Să-mi cuprinzi cu-ambele mâini,
gândul verde-n care cad.

Curg în tine ca un vers,
din peniţă pe caiet.
De n-alerg, voi pierde-n mers
ai tăi paşi de menuet.

Curgi în mine dintr-un nor.
Eşti ploaie de vară-n maci.
Galaxiile, în cor,
cântă, visul meu să-l taci.

Pân la toamnă – dacă poţi –
să mă ierţi cu divin fum.
În alt rai de îngeri hoţi,
care ne-au pierdut pe drum.

Iarna-ntreagă eu să curg
în lutul intercostal.
Să-l supăr pe Demiurg
cu păcatul capital.

Primăvara, cu alt chip
şi aceleaşi elegii,
să se scurgă pe nisip.
Eu să plec şi tu să vii.

Vechii robi să devenim,
curgerii care e timp.
Numai dacă ne iubim,
în oricare anotimp.