ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
POEM

Între noapte şi zi

Se vor întrista munţii de prea multe furtuni,
cu limbă de piatră vor scrie pe stânci,
însemne ce se vor păstra în veac.

Din adâncul văilor cu ape vijelioase
aleargă cu bolovani-n valuri spre şes
şi groasă de este urgia şi neagră
poartă năduf şi ceaţă-n priviri,

de ţi-e teamă, nu vei muri,
dar vei trăi cu ea aşezată sub cap
obişnuit cum calul cu şaua.

Nu se întâmplă mereu, dar se întâmplă,
să scape din mâini ce nu-i de scăpat
şi totul se pierde sub malul durerii.

Unii spun să nu mai aştepţi
semnul binar ce se face văzut
pe umerii tăi în balansul mişcării.

Între noapte şi zi apele şoptesc,
lumina se urcă-n copacii umrbroşi
să-şi apropie depărtările albastre.

Ziua începe cu franjuri colorate
să fluture dragostea prin aer.