Nicolae Vălăreanu Sârbu
Poeme

Anul nou

În noaptea zăpezii
întunericul a fost cucerit
peste puterile sale.

Răniţii de lumină
se vindecă încet,
ei şi umbra lor ştiu
că lumina-i pe aproape.

Cugetul meu
e mai puţin pur
decât ea,

duhul sfânt vine
unde-i împreunare şi înţelegere
să-i bea din potir.

Anul nou nu mai vine
călare pe mânjii copilăriei,
el ară cu plugul noaptea
să dea de veste la stele.

La inceput cu toţii ne bucurăm
mai târziu 
nu ştiu câţi vor mai veni
să fim şi noi acasă.

De aceea vă zic vouă:
iluminaţi petreceţi acum
cât sosirea irumpe veselia,

fiecare an nou e şi o poartă
deschisă spre apus.

Plugurile ară noaptea

Se aprinde lumina-n casa pustie
o pasăre neagră e la fereastră
cineva apasă clapele pianului
să prind în auz ce nu se vede
să văd cu degetele ce nu se spune.

Îngerii zilei sunt la copacul vieţii
să mă ungă cu mirosuri sfinte
tot ce bântuie tăcerea să fugă
să urc prin mine fără teamă
pe scara interioară a luminii
la bradul împodobit din camera de zi
unde vor petrece musafirii
ultima zi a anului.

Afară ninsorile se aştern
cu fluturi albi înstelaţi
şi îmbracă o noua măsură,
plugurile ară noaptea
unitatea adăugată a timpului.