Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 2 (122), februarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

LUCIA OLARU NENATI – CIUDESĂ A NORDULUI MOLDAV SAU ,,ZÂNA BLONDĂ A IPOTEŞTILOR”-

Primit pentru publicare: 19 Febr. 2010
Publicat: 20 Febr. 2010
Republicat: 20 Febr. 2019
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

 

LUCIA OLARU NENATI – CIUDESĂ A NORDULUI MOLDAV SAU ,,ZÂNA BLONDĂ A IPOTEŞTILOR”-

...această ,,zână blondă a Ipoteştilor”, supranume câştigat în anii de ucenicie de aur
şi purpură, când era muzeografă la templul eminescian din Ipoteşti. (…) e stăpână pe lira sa şi
toate fibrele vibrează la starea sublimă. (…) Lucia Olaru Nenati este o poetă pe deplin
formată, sensibilă, plină de graţie în imagini polimorfe cu interiorizări care duc (…) în regăsirea
şi decantarea sinelui.
Mihai Munteanu (n. 20 nov.1930 – m. 20 mai 2009)

(…) Lucia Olaru Nenati nu se visează, obsesiv, în spaţiile marilor culturi, aşa cum se visează
doamna Bovary în sălile de dans cu policandre de cristal din Paris. Ea are ceva din modestia
copacilor care, acolo unde s-a întâmplat să crească, acolo înfloresc şi fac fructe, acolo îşi
întind rădăcinile în adâncul pământului şi caută substanţe hrănitoare, acolo îi protejează pe
oameni de dogoarea soarelui (…).
Alex Ştefănescu

Acest moment aniversar pentru lumea culturală a Botoşanilor, mă determină să prezint un expozeu despre o personalitate complexă, o personalitate de execepţie ale acestor meleaguri.
Recunosc, urmăresc constant perseverenţa caracteristică, de altfel, a Doamnei Lucia Olaru Nenati de a contribui la afirmarea spiritului cultural românesc în plan local şi, în aceeaşi măsură, peste graniţă. De faptele Domniei Sale mă leagă trăirea unui moment sublim  (1989), când l-am întâlnit pe regretatul poet basarabean Grigore Vieru, cu care am schimbat câteva vorbe şi am obţinut un autograf.

Deci, înainte de toate, e firesc, să aduc un omagiu poetului – Grigore Vieru, ,,rădăcina de foc a românismului” -, căci, la 14 februarie, în acest an, ar fi împlinit 75 de ani. N-a fost să fie aşa, deoarece, în drumul său spre nemurire, s-a grăbit să ajungă acolo… sus unde hotare nu-s. E, de fapt, ceea ce el a vrut! Suferinţa provocată de îngrădiri forţate cu faşă de sârmă înghimpată, durerea din sufletul poetului o descoperim şi în însemnarea olografă de pe verso-ul unei fotografii de grup (în plan central Grigore Vieru şi Lucia Olaru Nenati): ,,Luciei! O neamule/ adunat grămăjoară,/ ai putea să încapi/ într-o icoană./ Putna, 20.VII.1989.”
Aşa, am semnalat o legătură de suflet a celor doi poeţi născuţi în februarie.

Poetă, prozatoare, publicistă, promotor cultural şi restitutor competent al multor personalităţi de valoare din istoria culturii noastre, Lucia Olaru Nenati s-a născut în Rădăuţii Bucovinei, judeţul Suceava, la 20 februarie 1949.

După terminarea studiilor liceeale a urmat cursurile Facultăţii de filologie, specializarea Română-Latină-Engleză, la Universitatea ,,Al. I.Cuza” din Iaşi, pe care o absolvit-o în 1972. Şi-a continuat cu seriozitate şi consecvenţă studiile: Program postuniversitar la Universitatea de stat Chico, California, S.U.A, 1995; în 2002 obţine titlul de Doctor în filologie la Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iaşi.

Este membră a Uniunii Scriitorilor şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Scriitoare, autoare a 24 cărţi de poezie, proză, eseu, cercetare literară, literatură pentru copii, eminescologie albume muzicale – majoritatea distinse cu premii – şi a mii de articole, în calitate de jurnalist profesionist şi de colaboratoare a numeroase publicaţii din ţară şi de peste hotare. Este posesoare a Cărţii Internaţionale de ziarist.

Venită în Botoşani, în 1972, cu prilejul repartiţiei ministeriale ca muzeograf la Casa Memorială ,,Mihai Eminescu” din Ipoteşti, se ocupă de restaurarea casei memoriale, constituirea patrimoniului muzeal şi întocmirea proiectului de dezvoltare viitoare a aşezământului eminescian.

În ţinuturile lui Eminescu, se afirmă în domeniul culturii (muzeografie, teatru, muzică, propagare a valorilor culturale), literatură (poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare de istorie literară, critică, eminescologie), publicistică, învăţământ.

În cariera sa profesională se înscriu funcţiile de: muzeograf unic şi coordonator al Muzeului ,,Mihai Eminescu” din Ipoteşti – Botoşani; secretar literar şi director la Teatrul de păpuşi ,,Vasilache”; director la Teatrul ,,Mihai Eminescu” Botoşani; director şi publicist comentator la cotidianul ,,Gazeta de Botoşani”; profesor la cursurile de literatură română, literatură pentru copii, limba engleză, jurnalism la Colegiul Universitar de Stat Botoşani al Universităţii ,,Al. I. Cuza” Iaşi şi în alte forme de învăţământ.

În breviar, activitatea Luciei Olaru Nenati a fost legată cu precădere de Botoşani şi are câteva mari coordonate :

Activitatea literară. A debutat, în 1967, cu poezia Lui Eminescu, în primul număr al revistei şcolare Lumina din Rădăuţi unde era elevă şi editorial cu CEA MAI TÎNARĂ ECATERINĂ (poezii), în caseta ,,Zece poeţi tineri” prin concursul de debut al Editurii Junimea, Iaşi, 1975. Cei aproape 35 de ani de activitate literară, manifestată prin creaţie literară de o largă apertură: poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare literară, muzică, s-a materializat, până în prezent, prin 24 de apariţii editoriale şi albume muzicale proprii, participarea la peste 35 de lucrări colective, colaborări la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, antrenarea permanentă şi activă în viaţa literară a locului şi a ţării prin numeroase participări directe la lansări, recitări şi lecturi publice, şezători şi alte manifestări literare, unde a obţinut întotdeauna aprecierile publicului. Efectul acestei activităţi a fost reflectarea sa în peste 150 de cronici şi ecouri ale multor semnatari de prestigiu, în numeroase premii obţinute pentru toate genurile literare practicate.

Activitate eminescologică. Aceasta a fost o dominantă a existenţei sale manifestată în principal prin:
– contribuţia muzeografică din perioada în care a fost angajată a Muzeului Memorial ,,Mihai Eminescu” de la Ipoteşti şi s-a implicat decisiv în constituirea patrimoniului muzeal, cercetarea personalităţii eminesciene, restaurarea casei memoriale, întocmirea unui proiect cultural avant la lettre de dezvoltare viitoare a aşezământului vizând transformarea sa într-o instituţie naţională şi universală;
– descoperirea laturii de interpret muzical al lui Eminescu şi a legăturilor sale cu muzica, restaurarea repertoriului său muzical prin reconstituirea, cu sprijinul lui Ioan Cobâlă, a cântecelor cântate de poet;
– activitatea de propagare a personalităţii şi valorii universale a poetului prin sute de manifestări publice, conferinţe, recitaluri, spectacole culturale susţinute în ţară şi peste hotare într-o adevărată campanie diplomatică şi culturală;
– publicarea de-a lungul mai multor decenii a numeroase articole, studii, eseuri ş.a, pe teme eminesciene în presa din ţară şi din străinătate, pe suport de hârtie sau on-line.

Activitatea teatrală: Lucia Olaru Nenati a condus cele două teatre botoşănene, Teatrul Vasilache şi Teatrul Mihai Eminescu în cele mai critice şi dificile perioade din istoria lor, acelea de autofinanţare, reuşind să facă faţă mai mult decât onorabil acestor încercări şi să realizeze numeroase performanţe artistice şi culturale de neignorat : numeroase premiere de răsunet şi succes de public şi de critică, atragerea unor colaboratori de marcă, repertoriu echilibrat şi adaptat autofinanţării dar şi standardelor culturale, organizarea unor evenimente deosebite precum centenarul morţii lui Eminescu, primul colocviu de dramaturgie eminesciană, montarea – doar la teatrul botoşănean – a fragmentelor dramatice eminesciene, spectacolul Rădăcini de foc. Grigore Vieru şi prietenii săi, prima apariţie pe o scenă din ţară a unei echipe de artişti din Basarabia printre care Ion şi Doina Aldea Teodorovici; Gala recitalurilor păpuşăreşti; producerea, susţinerea şi popularizarea primului recital de pantomimă a lui Dan Puric şi debutul în regie a lui Mihai Mălaimare; stagiune estivală la Bucureşti; trei sărbătoriri ale aniversării rotunde ale celor două teatre ş.a ; numeroase publicaţii teatrale, (caiete de sală, programe, afişe, albume şi foi aniversare ) editate în calitate de secretar literar.

Activitatea ştiinţifică manifestată prin: cercetări neîntrerupte de istorie literară şi culturală a trecutului concretizate prin participări cu comunicări ştiinţifice la numeroase sesiuni de comunicări, simpozioane, colocvii etc., începând cu cele din 1973 -1975 la Academia Română, premiate cu totalitatea publicaţiilor Academiei de la înfiinţare până în 1946, colecţie lăsată în întregime la muzeul din Ipoteşti. Publicarea de contribuţii stiinţifice în diverse publicaţii academice, Analele Academiei şi alte volume editate de Academia Româna prin filialele sale. Susţinerea tezei de doctorat cu nota maximă şi publicarea lucrării, bazată pe această teză, sub egida Editurii Academiei Române sub titlul de Arcade septentrionale (Reviste, personalităţi şi grupări literar- culturale din Ţara de Sus implicate în consolidarea culturală a Marii Uniri din 1918), prefaţată de 5 personalităţi ale vieţii ştiinţifice româneşti : acad. C. Ciopraga, acad. D. Vatamaniuc, prof. univ. dr. Dumitru Micu, prof. univ. dr. Dan Manucă, prof. univ. dr. Liviu Leonte. Lansarea acestei cărţi şi unei alte cărţi conexe, George Voevidca. Viaţa şi opera, în contextul unor Zile academice la Botoşani, Suceava, Iaşi şi în alte localităţi. Încununarea acestor lucrări cu mai multe premii şi cu exegeze critice (printre care şi cea semnată de Alex. Ştefănescu în România literară şi la Radio România) şi, nu în ultimul rând, cu Premiul Uniunii Naţionale a Scriitorilor din România, filiala Iaşi. Cartea constituie o descoperire de istorie literară şi culturală a unei întregi epoci istorice care schimbă radical perspectiva asupra trecutului nordului românesc şi în special al Botoşanilor, conferindu-i acestuia, pe lângă meritele recunoscute până acum, de a fi dat naştere unor mari valori naţionale dar care s-au realizat în alte zări, şi meritul de-a fi găzduit o efervescentă viaţă culturală şi literară locală proprie despre care Lucia Olaru Nenati demonstrează şi obţine acreditarea autoritătăţilor ştiinţifice, că merită înscrierea în patrimoniul istoriei literare şi culturale naţionale.

Activitatea publicistică acoperă câteva decenii de neîncetată exercitare a acestei practici, fie ca jurnalist profesionist şi chiar director al Societăţii Vega S.A, editoare a cotidianului Gazeta de Botoşani, (fiind aleasă în această funcţie fără depunere de candidatură, prin votul secret al acţionarilor societăţii), fie ca publicist cultural şi literar şi însumează peste 3.000 de texte apărute în numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, toate căutând a sluji necontenit valorile culturale şi de conştiinţă naţională. Poate tot aici se înserează implicarea, chiar de la începuturi, în realizarea revistei literare Caiete Botoşănene unde a figurat pe copertă în colegiul de redacţie aproape două decenii până la preluarea revistei de către o fundaţie privată. De menţionat contribuţia sa decisivă la relansarea şi finanţarea revistei după revoluţie prin intervenţia eficientă la autorităţile locale de vârf. Aici se adaugă participarea la lotul naţional de jurnalişti selecţionaţi prin concurs şi trimişi la perfecţionare profesională în cadrul Universităţii de stat Chico, California din S.U.A, program absolvit cu succes şi de unde a rezultat un lung serial de articole despre viaţa cotidiană americană publicat şi în presa botoşăneană.

Activitate culturală sincretică. Dexteritatea Luciei Olaru Nenati de-a se manifesta în egală măsură şi cu egală performanţă într-o arie atât de largă de domenii a făcut ca, sub imperiul aprecierii publicului spectator, mai ales al celui de peste graniţă, Lucia Olaru Nenati să ,,breveteze” un tip de manifestare culturală specială, inedită, pe care, de pildă, cronicarul de la Stuttgart, Lucian Hetco, l-a numit ,,spectacol cultural”, în care se îmbină deopotrivă expozeul ştiinţific de tip conferinţă academică, discursul oratoric de marcă, recitalul poetic de performanţă actoricească, interpretarea muzicală de excepţie a cântecelor străvechi folclorice sau a celor compuse de Dsa, toate în scopul demonstrării virtuţilor culturale româneşti, şi în special eminesciene, manifestări care s-au bucurat de o receptare entuziastă din parte tututor categoriilor de public, indiferent de vârstă, categorie socială şi nivel de instruire intelectuală.
De altfel, activitatea literară şi culturală a Luciei Olaru Nenati a fost răsplătită cu peste 50 de premii, distincţii, ordine, medalii, diplome de onoare şi de excelenţă, etc.

Activitate didactică. Pe tot parcursul existenţei sale profesionale Lucia Olaru Nenati a susţinut şi o activitate sporadică, dar totuşi continuă, de predare la catedră în: şcoli generale, licee, la plata cu ora sau, în ultimii ani, în învăţământul superior în cadrul Colegiului de Institutori Botoşani al Universităţii ,,Al. I.Cuza” Iaşi , ca lector de literatură română, literatură pentru copii, engleză sau, în cadrul unui proiect al Ministerului Educaţiei, destinat perfecţionării Programului de Dezvoltare Rurală a Invăţământului. Mai recent Dsa a fost invitată să susţină prelegeri de cultură şi civilizaţie românească, despre romantismul românesc şi despre personalitatea lui Eminesacu la Universitatea de excelenţă din Konstanz, Germania. De asemeni, Lucia Olaru Nenati a iniţiat în colaborare cu alţi jurnalişti mai multe măsuri active Fiman, Phaem, prin intermediul cărora s-a derulat şi un prim Curs de jurnalism, limbi străine şi secretariat la Botoşani unde Dsa a predat ore de jurnalism şi limba engleză şi care a fost absolvit cu folos de numeroşi tineri botoşăneni. In cadrul activităţilor didactice se înscrie şi activitatea coordonată de Camera de Comerţ Botoşani, de instruire a personalului din unele bănci comerciale, în cadrul cărora Lucia Olaru Nenati a predat limba engleză şi limba franceză pentru personalul unor bănci din Botoşani. Oarecum, tot la acest capitol, se poate anexa si sprijinul oferit de Lucia Olaru Nenati tuturor celor care au dorit să facă primii paşi într-un domeniu sau altul, fie prin sfaturi de creaţie literară, îngrijirea sau redactarea unor manuscrise, prin sprijinirea, orientarea şi îndrumarea unor tineri sau începători în diferite direcţii profesionale sau de creaţie.

Revenind la activitatea literară trebuie notate:

Colaborări la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate printre care: România literară, Luceafărul, Contemporanul, Ateneu, Convorbiri literare, Viaţa românescă Cronica, Steaua, Bucovina literară, Oglinda literară, Dacia literară, Analele Bucovinei, Tribuna, Hyperion, Intertext, Revista muzeelor, Pagini Bucovinene, Septentrion, Ţara Fagilor, Caiete Botoşănene, Orient latin, Porto-Franco, Colloquium, Mesager bucovinean, Eminescu, Raţiunea mistică, Dimineaţa, Tibiscus, Viaţa de pretutindeni, Revista Română, Cetatea literară, Literatorul, Gazeta creştină, Gazeta de Botoşani, Gazeta Vega, Crai Nou, Junimea Moldovei de Nord, Plai românesc (Cernăuţi), Zorile Bucovinei (Cernăuţi),, Glasul Bucovinei(Cernăuţi-Bucureşti), Septentrion literar (Cernăuţi-Bucureşti), Literatura şi Arta (Chişinău), Glasul Naţiunii (Chişinău), Lumina (Iugoslavia), Lumină Lină (Gracious Light, New York, S.U.A), New York Magazin (S.U.A), Meridianul Românesc (S.U.A), Lumea liberă (S.U.A), Luceafărul românesc (Canada) Cuvântul adevărului ( The word of truth, Edmonton, Canada), Observatorul (Toronto, Canada), Aici România ( Calgary, Canada), Agero (Stuttgart, Germania), Iosif Vulcan ( Australia), Caietele de sud-est (Franţa), ş.a.
A publicat mii de articole, fragmente literare, studii, interviuri, reportaje etc., în presă, în numeroase publicaţii pe suport de hârtie sau on-line din ţară şi din străinătate; numeroase emisiuni de radio şi T.V.

Apariţii editoriale (cărţi şi albume muzicale):

• CEA MAI TÎNĂRĂ ECATERINĂ (poezii), Ed. Junimea, Iaşi, 1975;
• DRUMURI (poezii), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977;
• NESFÎRŞITELE VĂMI (poezii), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1979;
• COCHILII CÎNTĂTOARE (poezii), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1982;
• UMBRA CASANDREI (poezii), Ed. Junimea, Iaşi, 1983;
• UCENICIA DE AUR ŞI PURPURĂ (poezii), Ed. Eminescu, Bucureşti.1985;
• CÎND ADOARME O BUBURUZĂ (carte pentru copii), Ed. Junimea, Iaşi,1986
– ediţia a II-a revizuită şi adăugită – Ed. Axa, Botoşani, 1996;
– ediţia a III-a revizuită şi adăugită – Ed. Geea, Botoşani, 2003;
• SERPENTINE (proză eseistică, apărută cenzurată în decembrie 1989), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1989;
• BĂIEŢEI, CLOPOŢEI ŞI FETIŢE, LUMINIŢE (carte pentru copii), Ed. Junimea, Iaşi, 1991;
– ediţia a II-a revizuită şi adăugită Ed. Geea, Botoşani, 1998;
• SINGUR, SINELE MEU (poezii), Ed. Junimea, Iaşi, 1996;
• CORIDORUL DINTRE CEASURI (proză), Ed. Augusta, Timişoara, 2000;
• EMINESCU. DE LA MUZICA POEZIEI LA POEZIA MUZICII (eseu),
prefaţă de D. Vatamaniuc-membru de onoare al Academiei Române şi de
prof. univ. dr. Viorel Cosma – muzicolog, Ed. Geea Botoşani, 2000;
– ediţia a II- revizuită şi adăugită, 2002; şi Caseta muzicală CÂNTECELE LUI EMINESCU conţinînd reconstituirea repertoriului muzical eminescian, în premieră absolută, în interpretarea autoarei, acompaniată de Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”, dirijor Ioan Cobâlă;
• VITRINA ASCUNSĂ (Vitrine cachee) – Carte pe internet – antologie poetică de autor, Ed. I-a şi a II-a, apărută în colecţia internaţională Equivalences ( Archives electroniques de litterature, art & philosophie), OLANDA, 2001 şi 2003 ( www.equivalences.f2s.com );
• ARCA DE FRUNZE – antologie poetică de autor (poezii), Ed. Augusta, Timişoara, 2003;
• CÂNTECELE LUI EMINESCU, album (CD) cuprinzînd în booklet, sinteza cărţii Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii şi a receptării critice, Ed. Geea, 2004;
• DIN DOR DE EMINESCU, album ( CD) cuprinzând cântece à cappela şi poeme originale în spirit eminescian, şi în anexă „aventura unei idei”, Studioul Pro-Helvetica-Ria Botoşani, 2006;
• GEORGE VOEVIDCA. VIAŢA ŞI OPERA ( istorie literară), Ed. Biblioteca Mioriţa, Câmpulung Moldovenesc, 2007;
• ARCADE SEPTENTRIONALE ( istorie literară ), cu 5 prefeţe semnate de: acad. Constantin Ciopraga, acad. D. Vatamaniuc, prof. univ. dr. Dumitru Micu, prof. univ. dr. Dan Mănucă, prof. univ. dr. Liviu Leonte, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, Bucureşti, 2007;
• POEZIA COLINDELOR NOASTRE, album (CD) cuprinzând poeme proprii despre iarnă, colinde româneşti şi internaţionale, Logic Studio Suceava – Ria Botoşani, 2009;

Prezentă în volume colective şi antologii, printre care:

• Operaţie pe cord deschis – Antologia textelor premiate la Concursul Naţional de Literatură „Nihil sine deo”, Ed. Astra, Braşov, 1998;
• Un year – Poems – (antologie poetică în limba engleză – poeţi din S.U.A, Argentina, Anglia şi România), Ed. H & H PROMOTION, (număr în Biblioteca Congresului american 98 –717672), New York, S.U.A, 1998;
• Poezia pădurii – antologie de Radu Cârneci, Ed. Orion, Bucureşti, 1999.;
• Eminescu 2000 – Aniversări newyorkeze, antologie de Theodor Damian, Ed. Axa, Botoşani, 2000;
• Antologia poeţilor români din Bucovina de Emil Satco, ed.Junimea, 2002;
• Calicantus: Scene din viaţa lui Cristal de Svetlana Paleologu Matta, ed.Augusta & Ed. ArtPres, Timişoara, 2005;
• Cuvinte pentru urmaşi “ Modele” şi” exemple” pentru Omul Român, Ed. Carpathia Press, Bucureşti, 2005;
• Zoe Dumitrescu Buşulenga Opera încoronată, Ed. Carpathia Press, Bucureşti, 2005;
• Căile luminii şi Întâlnirile de vineri -. Istoria unui deceniu de cultură în Statele Unite, de Aurel Sasu şi Carmina Popescu, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2005;
• Mărturisirea de credinţă literară, Ed. Carpathia Press, Bucureşti, 2006;
• Lectură şi creativitate – volum, Institutul de Filologie Română ”Al. Philippide”Iaşi, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2006;
• Voices of contemporary romanian poets, Ed. Sedan, Cluj-Napoca, 2007;
• The sun and the moon ( Soarele şi luna) – Antologia Festivalului Internaţional de Poezie, Curtea de Argeş, Ed. Academiei Internaţionale Orient-Occident, Bucureşti, 2007;
• Români majoritari/Români minoritari:interferenţe şi coabitări lingvistice, literare şi etnologice– volum editat de Institutul de Filologie Română ”A. Philippide”Iaşi, al Academiei Române, Ed. Alfa, Iaşi, 2007;
• A fost odată GEORGE MUNTEAN- remember, Ed. Palimpsest, Bucureşti, 2008;
• Nord – Antologia poeţilor botoşăneni de azi- Ed. Axa Botoşani, 2009;
• Grigore Vieru în amintirile contemporanilor, Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2009;
• Distorsionari in comunicarea lingvistica, literara si etnofolclorica romaneasca si contextul european – volum editat de Institutul de Filologie Română ”A. Philippide”Iaşi, al Academiei Române, Ed. Alfa, Iaşi, 2009;
• Poezia Bucovinei, antologie de Vasile Tărâţeanu, Ed. Universul Şcolii, Alba Iulia, 2009;
• Timpul poeziei -Poete contemporane – ( Time of poetry-Contemporary Poetesses ) – antologie româno-engleză, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 2009.

Piese de teatru:
– Dansul literelor (piesă pentru Teatrul de păpuşi), reprezentată pe scena Teatrului”Vasilache” din Botoşani.
– Făt – Frumos din lacrimă – dramatizare după Mihai Eminescu, reprezentată pe scena aceluiaşi teatru.

REFERINŢE CRITICE DESPRE CĂRŢILE PUBLICATE:

a) În dicţionare şi volume de critică şi istorie literară printre care:
– Laurenţiu Ulici, Prima verba II, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978;
– Al. Piru, Debuturi, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1981;
– Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995;
– Adrian Dinu Rachieru, Poeţi din Bucovina (Antologie), Ed.Helicon,Timişoara,1996;
– Theodor Damian, Roua cărţilor O hermeneutică teologică în context literar, Ed. Danubius, Bucureşti, 1998;
– International Biographical Centre, WHO’S WHO: Dictionary of international biography, ediţia a 27-a şi Outstanding people of the 20 th century, Cambridge, Anglia, 1999;
– Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul scriitorilor români (M- Q) Ed. Albatros, Bucureşti, 2001;
– Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, Fundaţia Luceafărul, Bucureşti, 2001;
– Theodor Damian, Pasiunea textului, Ed. Universalia, New York Bucureşti, 2003;
– Constantin Cubleşan, Eminescu în reprezentări critice Ed. Grinta, Cluj- Napoca, 2003;
– Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei, Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2004;
– Svetlana Paleologu Matta, Calicantus: Scene din viaţa lui Cristal Ed. Augusta Timişoara, 2005;
– Academia Română, Dicţionarul General al Literaturii Române (L-O), Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005;
– Aurel Sasu, Dicţionarul Biografic al Literaturii Române (M-Z) Ed. Paralela 45, 2006;
– Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la origini pana in prezent, Ed. Dacoromana, 2006;
– Iuliu Raţiu, O istorie a literaturii române pentru copii şi adolescenţi Ed. Prut Internaţional, Chişinău, 2006;
– Irina Petraş, Literatura română contemporană, Ed. Ideea europenă, Bucureşti, 2008;
– Vasile Tărâţeanu, Poezia Bucovinei, antologie, Ed. Universul Şcolii, Alba Iulia, 2009.

b) În numeroase periodice din ţară şi din străinătate semnate, printre alţii, de:

Al. Piru, Laurenţiu Ulici, Constantin Ciopraga, Alex Ştefănescu, Dumitru Micu, D. Vatamaniuc, Dan Mănucă, Mihai Cimpoi, Mircea Scarlat, George Muntean, Vlad Sorianu, Nicolae Ciobanu, Constanţa Buzea, Adrian Dinu Rachieru, Ioan Holban, Simion Bărbulescu, Viorel Cosma, Liviu Leonte,Constantin Călin, M.N.Rusu, Mircea Vaida, Adrian Popescu, Emil Iordache, Ion Beldeanu, Fănuş Băileşteanu, Niadi Cernica, Cristian Livescu, Dan Stanca, Theodor Damian, Mihaela Albu, Constantin Cubleşan, Grigore Vieru, Traian Olteanu, Ştefan Hostiuc, Svetlana Paleologu Matta, Liviu Papuc, Nicolae Turtureanu, Vasile Mihăescu, Petre Popescu Gogan, Constantin Pricop, Mihai Dinu Gheorghiu, Vasile Sporici, Eugen Comarnescu, Dan Stanca, Doina Cernica, Carmen Pădure,Ioan Iacob, Dumitru Ţiganiuc, Miron Kiropol, Dumitru Ignat, Dorin Baciu, Maria Baciu, Oana Andrei, Mariana Lazăr, Călin Chincea, Valentin Ciucă, Constantin Mălinaş, Carletta Elena Brebu, Cristian Galeriu, Raluca Dună, Ana Luiza Toma, Nicolae Cârlan, Victoria Milescu, Mircea Lutic, Constantin Clisu, Vasile Tărâtanu, George Damian, Cecilia Popescu Lateş, Augustin Eden, Irina Petraş, Vasile Fluturel, Emilian Marcu, Gheorghe Secheşan, George Bâzgan, Dumitru Enache, Ilie Tudor Zegrea, Virginia Constantiniu, George Roşianu, Camil Udrea, Radu Căjvăneanu, L. Gorbul, Maria Toacă, Gheorghe Median, Stelian Platon şi alţii.

A obţinut premii, diplome şi distincţii, printre care:

– Premiul II pentru poezie la Concursul Naţional de Literatură, Bucureşti, 1976;
– Brevetul şi Ordinul “ Meritul Cultural” clasa II-a, 1986;
– Brevetul şi Medalia comemorativă“150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” prin DECRET PREZIDENŢIAL “pentru contribuţia deosebită la promovarea operei eminesciene”, 2000;
– Diploma Salonului Internaţional de Carte pentru Copii, Chişinău, 2000;
– Premiul “Eminescu 2000” al Uniunii Scriitorilor şi Ziariştilor din Bucovina pentru cartea ,,Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii” şi caseta ,,Cântecele lui Eminescu”, Suceava, 2001;
Premiul şi Diploma Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru ,,contribuţii în eminescologie”, Suceava, 2001;
Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru Proză (cartea ,,Coridorul dintre ceasuri”), Suceava, 2002;
Premiul Special al juriului la Salonul Internaţional de Carte, pentru cartea Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, Ed. II-a, 2002, şi caseta Cântecele lui Eminescu, Chişinău, 2002;
– Medalia “ Teiul de aur” pentru activitate şi exegeză eminesciană, Ipoteşti, 2003;
– Premiul pentru Poezie la Salonul Internaţional de Carte Românească, pentru cartea Arca de frunze, Iaşi, 2003;
-Premiul Revistei „Oglinda literară” pentru Eveniment literar, Zilele „Duiliu Zamfirescu”,Focşani, 2004;
-Diploma de Onoare ,,pentru contribuţia la promovarea culturii române în străinătate”şi calitatea de membru de onoare a Federaţiei Asociaţiilor Române din Canada (FAR) precum şi Medalia de aur “Crenguţa de tei ”, Montréal, Canada, 2004;
-Diploma de Excelenţă pentru “contribuţia la fondarea aşezământului muzeal „Mihai Eminescu” şi pentru propagarea spiritului eminescian în lume”, Asociaţia Română pentru Patrimoniu, Bucureşti, 2005;
-Diploma de Excelenţă a Consulatului General al României din Cernăuţi “pentru merite deosebite în promovarea limbii, culturii şi spiritualităţii româneşti” Cernăuţi, 2005;
– Diploma de Onoare la Festivalului Internaţional de Poezie, Curtea de Argeş, 2007;
– Premiul Biblitecii Naţionale a Republicii Moldova pentru CD-ul Din dor de Eminescu la Salonul Internaţional de Carte, Chişinău, 2007;
– Diploma de Excelenţă pentru promovarea culturii şi valorilor spirituale botoşănene, pe plan naţional si internaţional, Primăria municipiului Botoşani, 2008;
– Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru Instorie Culturală, pentru cartea Arcade septentrionale, Suceava, 2008;
– Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru Istorie literară, pentru cartea George Voevidca. Viaţa şi opera, Suceava, 2008;
– Premiul pentru critică şi istorie literară al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA- Filiala Iaşi pentru volumul Arcade septentrionale, Ed. Academiei Române, Iaşi, 2008;
– Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate şi promovarea imaginii Botoşanilor în ţară şi în lume, la Gala valorilor feminine, Primăria municipiului Botoşani, 2009.

Manifestări culturale, studii şi comunicări ştiinţifice, prelegeri, expuneri, conferinţe, lansări, recitaluri literare, muzicale şi culturale în ţară şi în străinătate, la: ACADEMIA ROMÂNĂ – Bucureşti (1973, 1974), Filialele Academiei Române din Iaşi şi Rădăuţi, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi şi Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Universitatea de vară Gălăneşti-Rădăuţi (periodic), Societatea Academică România jună, Predeal, Universitatea din Cernăuţi, Universitatea din Krakowya ( Polonia, 1992 ), Varna (Bulgaria), Sybenik (Yugoslavia), California (S.U.A., 1995), New York – Institutul român de teologie şi spiritualitate ortodoxă, Cenaclul “Mihai Eminescu” (S.U.A, 1997, 2000, 2004 ), Marsilia – Centrul Cultural Român şi Valette du Var (Franţa, 1999), Viena – Parohia şi Biserica română şi Micromuzeul Eminescu (Austria, 1999), Edmonton, Calgary ( la Asociaţia Scriitorilor Canadieni) şi Boian (Alberta, Canada, 2000, 2004, 2009), Montréal (Canada, 2004); Centrul Cultural din Konstanz, (Germania 2002, 2004, 2007, 2008), Zilele culturale germano-române, Bodesee- Konstanz – Germania, 2005, Stuttgart 2007, Universitatea de Excelenţă din Konstanz ( Germania, 2009, 2010), Casa Pogor, Palatul Culturii, Biblioteca “Gh.Asachi”, Muzeul “M. Eminescu”-Iaşi, Biblioteca Naţională a României-Bucureşti, Sala ARCUB-Bucuresti, Bibliotecile din Suceava, Botoşani, Rădăuţi, Oradea, Chişinău, Zilele „Mihai Eminescu”: Ipoteşti, Botoşani (anual din 1972, numărându-se printre fondatori); Bucureşti, Iaşi, Suceava, Dorohoi, Putna, Târgu-Jiu, Vaslui, Curtea de Arges, Focşani (Zilele Duiliu Zamfirescu), Ploieşti- Bucureşti (Zilele Nichita Stănescu), Gura Humorului, Câmpulung, Vatra Dornei, Braşov, Beiuş, Timişoara, Târgovişte (Crizantema de aur), Cernăuţi, Chişinău (inaugurarea seriei de prelecţiuni a Centrului Academic Internaţional Mihai Eminescu), Întâlnirea Scriitorilor Români din Întreaga Lume (Neptun, 2004) precum şi în numeroase alte instituţii şcolare şi culturale. Aici se adaugă participarea la numertoase emisiuni de radio şi TV.

Traduceri: Poeme, articole, studii şi eseuri traduse în limba: engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană publicate în reviste din ţară şi străinătate şi în antologii.

Modele de personalitate acceptate:

Zoe Dumitrecu Buşulenga: (…) Asemănător cu traseul unui alt mare spirit al nostru, Nicolae Steinhardt, de la cea mai largă cultură de tip renascentist la interiorizarea spirituală a monahismului creştin, doamna Zoe a edificat prin repetiţie un posibil model de uriaşă altitudine morală al evoluţiei existenţiale a personalităţii autohtone.
Să păstrăm deci în altarul minţilor noastre acest model, acordându-i preţuirea şi valoarea cuvenită şi să regăsim habitudinea de-a deschide din când în când marile cărţi pe care aceşti oameni ai elitei intelectuale ni le-au lăsat moştenire lucrând fără răgaz întreaga lor viaţă spre a construi acest tezaur public şi dăinuitor dincolo de timp. (…) (http://zoedumitrescubusulenga.wordpress.com)

Constantin Ciopraga: (…) … prin toată conduita lui constantă amintea parcă de dorinţa lui Eminescu de-a se preţui caracterele mai mult decât inteligenţa. Or, profesorul Ciopraga a fost şi una şi alta, lucru rarissim azi. Glumind, i-am spus la telefon că ar trebui clonat ca să i se multiplice stirpea. Dacă asta nu se poate, ar trebui măcar să-i avem sub ochi modelul de om de onoare şi de caracter, impecabil în conduită, ţinută, manifestări, în generozitate, gentileţe, în eleganţa desăvârşită pe care a ştiut să şi-o păstreze nealterată până în ultimul ceas al lungii sale vieţi pe care – nota bene! – a încheiat-o la masa de scris.(…) (http://luceafarulromanesc.ro)

În acest sens, dezamăgirea Doamnei Lucia Olaru Nenati nu poate fi ascunsă: (…) Dar cât de rar apar în mass-media de azi imaginile unor asemenea modele de spirit înalt înlocuite fiind adesea de exemple de semn contrar!(…)

Militantismul eminescian al Doamnei Luciei Olaru Nenati:

(…) Eminescu este, in ciuda distanţei care ne separă de momentul dispariţiei sale, un nume foarte prezent in viaţa noastră socială, drept care in presă apar mereu luări de poziţii pro şi contra unora dintre afirmaţiile şi poziţiile sale exprimate public. In special chestiunea înlăturării sale din viaţa publică în ziua de 28 iunie 1883, prin ridicarea lui cu poliţia de la baia publică şi internarea la Sanatoriul dr. Şuţu din Bucureşti, suscită o vie şi prelungită dezbatere intre eminescologi şi cunoscători (…) (http://www.botosaninews.ro)

(…) avem obligaţia să conştientizăm ce reprezintă acest colţ de ţară şi să l facem cunoscut politicienilor. (…) (http://www.nordlitera.ro)

(..) apelul meu(…) este sa votati cu totii: Eminescu. Cer acest lucru nu din motivele mele subiective ci, cel mult pentru ca acest stagiu îndelungat în perimetrul sau m-a ajutat sa înteleg, aprofundând, ca el este cel mai îndreptăţit să poarte acest însemn care nu e un privilegiu, ci un semn dureros de dulce al unei damnări şi chiar crucificări, atâta vreme cât esenţa destinului acestui neam (căci el folosea acest cuvânt pentru poporul ori naţiunea sa !) înseamnă, mai ales, suferinţa şi dor. (…) Eminescu este cel mai reprezentativ şi deci MARE ROMÂN pentru încă multe motive, dar dintre care le menţionez, rezumând, doar pe acestea (…) (Votaţi Eminescu! www.agero-stuttgart.de)

Câteva (din multitudinea de) opinii:

(…) Lucia Olaru Nenati (…) debut în Editura Eminescu în 1977, Drumuri. Volumul se deschide cu un prolog, Goana cea mare, motivînd aventura lirică a unui eu pribeag-negurat, care care şi-a pierdut ca Peter Schlemihl, umbra. Metafora drumului e reluată de mai multe ori. E o dată punte între ,,ziuă şi visare”, altădată prelungire de suflet înspre ţară, avînt niciodată odihnit spre lume, în fine, tribut plătit morţii (De toamnă). Poeta practică o poezie cerebrală izbutită atunci cînd se referă la dificultatea de-a scrie la rece (Birou).(…) Poeta suferă de osînda unicatului, de neputinţa de a se disemina în alte întrupări, de a nu putea fi în mai multe locuri deodată”. AL.PIRU, în DEBUTURI, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981;

(…) La botoşăneanca Lucia Olaru Nenati, (muzeografă un timp la Ipoteşti), sufletul locului favorizând contacte cu trecutul coexistă cu solicitările timpului în mers, de unde modulaţii specifice, un aliaj de retroviziune şi prezentificare. Toată lirica sa ( …) evoluează pe acest dualism înscriindu-se într-o tipologie distinctă; cadraj învederând adeziune la etnofilozofie şi note de context analoage. Elanul vital al poetei se suprapune momentelor elegiace; nelinişti şi convulsii se destramă tipic, lăsând loc visului ( obsesiv); diurnul şi nocturnul se echilibreazăd de la arpegiile juvenile din 1975 (Cea mai tânără Ecaterină ) pînă astăzi, aceeaşi vivacitate tonală în tuşe din ce în ce mai expresive. Volumele lansate ritmic (…) unifică ardenţe pasionale şi refelxivitate, însemne fruste ale concretului şi miraje de exil imaginar. Punctul cel mai înalt al căutărilor sale e de găsit în ciclul Singur, Sinele meu (1996), confesiune în care actul creator şi raposrurile cu divinitatea alternează cu chemări la puritate şi lepădarede sine. (…) Vibraţia gingaş feminină estompează spectacolul aspru din jur. Albul, atribut al curăţiei, (un alb mereu invocat) introduce în idealitate: (…) Mesaje celeste, viziuni esoterice, magice favorizează miracolul; (…) Nu natura în sine, nu pastelul captiveazăm, ci esenţele; parfumul vegetal transende in fabulos; (…) Spaţialitate amplă şi intimism se întretaie în toate felurile; presentimentul despărţirii de lume nu întunecă întru totul ecranul: (…) Nu trimiterile de aspect refelexiv la Ulisse şi Penelopa, la Hamlet şi Don Quijote, la alţii – identificabile la numeroşi înaitaşi ori contemporani – ci pelsulaţia dezinvoltă în tonuri de „aur şi purpură” conferă substanţă evocărilor în direct. Bucovina din inimă planează plurivoc, emoţional supratemporal, în orizont sacralizat. La Ipoteşti, persistă duhul unui Eminescu diafan, licăritor, motiv de litanie şi magie; discurs orchestrat eminescian;(…) În totul poeta şi eseista se potenţează reciproc. Personalitatea Luciei Olaru Nenati respiră o luminoasă legătură de profunzime cu climatul in care s-a ivit pe lume autorul Luceafărului. (…) CONSTANTIN CIOPRAGA, în Dacia literară, nr.65 ( 2/2006), martie 2006, p.44-45.

(…) Deşi debutul (…) nu justifica o atare orgolioasă viziune asupra propriilor disponibilităţi lirice, poeta a găsit în cărţile următoare (Nesfîrşitele vămi, Cochilii cîntătoare, Umbra Cassandrei, Ucenicia de aur şi purpură) puterea, hrănită de-o considerabilă tenacitate, de-a da la iveală o seamă de probe doveditoare care (…) conferă profilului din linii tremurate o anume consistenţă a continuităţii şi detalierii .(…) Avea să urmeze adîncirea implicării şi, totodată, găsirea unui climat lexical mai personal; linia romanţioasă, pare-se temperamentală, tinde să traverseze cîmpul reflexivităţii;(…) În fine, în vremea din urmă, încercarea, cu adevărat semnificativă, (…) pare să conducă la efecte notabile; poeta lasă imaginaţiei mai mult teren de mişcare şi caută, probabil influenţată de lecturi din textele promoţiei 80, calea directă de acces de la sensibilitate la cuvîntul care o exprimă; tuşa romanţioasă e mai discretă, confesiunea s-a îndepărtat de dorul idealităţii, e, ca să zic aşa, mai realistă, prin asta chiar mai convingătoare, patosul introspectiv s-a liniştit într-o matură disciplină a vederii lirice; reveria de altădată e acum tulburată de întrebări şi, paradoxal, siguranţa dicţiunii, ca de altfel şi personalitatea ei, cresc o dată cu nesiguanţa emoţiilor şi gîndurilor poetei.(…) Nu m-ar mira ca tenacitatea să-i fie în continuare reazăm credincios.” LAURENŢIU ULICI, Literatura română contemporană, I- Promoţia 70, Editura Eminescu, 1995, paginile 295- 297.

(…) Atrăgătoare prin acuitatea observaţiei mediului şi caracterelor, prin percuţia stilului reportericesc şi tototadă prin cultură, este prozatoarea Lucia Olaru Nenati, în secvenţele de tip tabletă, din modicul opuscul intitulat Serpentine (Ed Eminescu 1989) …. Răsfoind prozele ultrascurte din Serpentinele Luciei Olaru Nenati gîndul pe care-l încerci este că autoarea a citit cu atenţie, nu doar cu numele, pe Cehov, dar şi pe Kierkegaard, părintele exienţialismului, poate chiar şi pe românul Blecher, căruia abia I. Negoiţescu i-acordă atenţia cuvenită. Unicitatea absolută, am zice, a autoarei nostre, constă în faptul că nu “discipolii lui Aesculap”, medicii, alină suferinţele omenirii, din sutele şi miile de spitale din întreaga lume, cu suferinţele profund metafizice şi specifice umane ale tuturor celor care se văd confruntaţi cu Moartea unanimă, singura certitudine a speciei noastre fiinţiale, ci ea, ”Reporteriţa”, înarmată doar cu carneţelul şi pixul din mâna dreaptă, nu cu crucifixul vreunui preot rătăcit pe sinistrele coridoare ale vreunui stabiliment hospitalier. . (…) Prozatoarea – poeta, (căci între poeta şi prozatoarea L.O.N este o identitate) contemplă visătoare condiţia umană dintotdeauna şi de pretutindeni. (…) Piesele de proză scurtă dintr-un al doilea opuscul pe care i-l mai ştim, Coridorul dintre ceasuri, (Augusta Timişoara 2000), nu mai sunt atît de spontane, ci mai elaborate, autoarea dovedind conştienţa talentului ei.(…) Lucia Olaru Nenati este o scriitoare ( deci nu numai poetă!: vezi antologia intitulată Arca de frunze, unde sunt inserate bucăţi din cele 8 volume între anii 1977-1998) dintre cele mai prolifice. A pătruns pînă şi în domeniul eminescologiei, cu o carte pe cît de originală pe atât de necesară în ce priveşte opera celui mai mare poet naţional: Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii (ediţia a doua, Botoşani, 2002). Dacă aş fi cunoscut-omai devreme, i-aş fi rezervat un loc mai larg pe parcursul acestei expuneri. Lucia Olaru Nenati avut şi asiduitatea să descopre Cântcele lui Eminescu (repertoriul amatoristic al poetului) la ocazii, şi chiar, muziciană fiind, cu vocea ei de mezzosoprană a „îndrăznit „ să le înregistreze pe un CD.” ION ROTARU, O ISORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT, Editura Dacoromână, Bucureşti, 2006, p. 980-981.

(…) Dacă în Cea mai tînără Ecaterină (1975) erau încă puternice reminiscenţele unei sensibilităţi adolescentine în căutare de sine, iar lirismul o promisiune, o dată cu volumul Drumuri (1977) este evidentă maturizarea instrumentului poetic şi situarea într-un stil propriu. Lucia Olaru Nenati scrie pasteluri discret imnice, versuri de dragoste lucrate în filigranuri delicate, de o feminitate neagresivă, se lasă în voia accentelor reflexive, mereu ferită de exagerări şi excese. (…) Poezia este mai ales drumul iniţiatic spre sine. Marile teme lirice sunt receptate şi tratate ca relansatori ai unui chestionar existenţial de o generoasă închidere în Centrul hărţuit de Nesfîrşitele vămi (1979). Cu fiecare volum este mai pronunţată natura oximoronică a unei poezii aşezate în linia tradiţiei romantice idealizante, interesată cu precădere de restaurarea “cuvintelor vechi şi cinstite” şi a emoţiilor corespunzătoare lor, dar aspirînd la modernitate, suportîndu-i rupturile, acceptînd imixtiunile formale, fără a se supune cu tot dinadinsul modei poetice. Este vorba despre o atitudine deliberată, dar şi despre stiinţa extrem de echilibrată a exploatării valenţelor la îndemînă şi de înţelepciunea de a nu forţa uşi închise. Cele două cicluri ale volumului din 1982, Cochilii cîntătoare, Navigînd către vară şi Curajul de-a arunca numesc această dublă stare poetică. Poezia ca aspiraţie, frazată pe cît de amplu, pe atît de discret, izbuteşte să depăşească registrul minor prin chiar insistenţa delicată a “jocului de-a cuvintele”. Poemele din Umbra Cassandrei aduc culori mai aspre, mai puternice, mai vînjoase. Trecutul şi visul sunt acum mai răspicat încoronate ca vieţi posibile. Fiinţa îşi devine sieşi adăpost recuperînd “mărturii pentru muzeul memorial al destinului”. Proiectul liric se restrînge, aparent, în Ucenicia de aur şi purpură, marcînd de fapt instaurarea definitivă (…) în trecere şi uitare, toate susceptibile de-a furniza înfiorări majore supuse fiind incantaţiei lirice.” IRINA PETRAŞ în Dicţionarul Scriitorilor Români. M-Q, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucureşti, 2001, pag. 517-518.

(…) Poeta caută adevărul afectiv şi e mînată fără istov de dorul idealităţii. Şirului de cărţi pe care le-a publicat i-ar urma, în credinţa noastră, un volum antologic definitoriu (…). Poeta la ceasul maturităţii are dreptul la un alt statut. Zbaterile “privincialilor”, din păcate, se cheltuie uneori în van: dar poezia Luciei Olaru Nenati nu e provincială. Fiorul meditativ, zborul înalt şi, mai ales, adevărul simplu din care se nutreşte i-ar îngădui să atingă “crîmpeie de esenţă (…). Lîngă atîţia “poeţi fără versuri”, neliniştita Lucia Olaru Nenati uceniceşte acuzînd durerea culorii şi rîvnind a deveni o “fiinţă de muzică.(…) ADRIAN DINU RACHIERU, Poeţi din Bucovina (antologie), Editura Helicon, Timişoara, 1996, pag. 303-310, cap. Lucia Olaru Nenati şi dorul idealităţii;

(…) Lucia Olaru Nenati leagă mai totdeauna poezia de o stare afectivă puternică, de cîntecul cu care această stare a pătruns în simţirea femeii căreia-i respectă fluidul melodios în momentul redării acestei stări. Avem în faţă fragmente colorate adînc în tablouri nebuloase, ca înveşmîntate în fum… Lucia Olaru Nenati scrie cu har întrupat pasteluri şi poezii de dragoste.(…) CONSTANŢA BUZEA, în AMFITEATRU, nr. 1, ianuarie, 1978, Bucureşti;

(…) Autoarea ni se înfăţişează cu un lirism rafinat, ocolind reacţiile explozive, construind un discret basorelief de atitudini transfigurate. Aparent cristalină şi glacială, poezia autoarei este rezultatul unui vîrtej de emoţii perene şi misterioase, un vîrtej asemănător cu cel al culorilor din care se sintetizează lumina: albul devine o prezenţă simbolică repetată, fascinînd şi feminizînd spaţiul observaţiilor succinte.(…) DUMITRU ŢIGANIUC în CLOPOTUL, nr.4420 din 1979, Botoşani;

(…) Dăruită cu o “voce “ lirică relevabilă prin discreţie şi acuitate, Lucia Olaru Nenati scrie o poezie a cărei implicită feminitate, cel mai adesea se arată refractară tentaţiilor venite din partea, aşa-zicînd, poemului strigăt, a poemului care sfidează orice măsură de precauţie, plonjează în discursul frust, invadat de acea sinceritate practic incapabilă a mai discerne între concreteţea faptelor intim biografice şi umbra idealităţii lor. Dimpotrivă, autoarea are răbdarea şi mai ales puterea de-a retrăi totul în spaţiul visării poetice (…) Prin urmare, poemul aspiră la desemnarea unui spaţiu al idealităţii, pe al cărui cuprins rolul decisiv îl au conotaţiile metaforic simbolice chemate să convertească descripţia în definiţie sieşi suficientă în ordinea cunoaşterii de sine. O asemenea percepţie “autoscopică” a faptelor retrăite în spaţiul visării are darul de a conferi o reală materialitate inefabilului existenţei. Este, de fapt, formula care se arată deosebit de generosă cu poezia Lucia Olaru Nenati. Ea asigură poemului necesarul coeficient de obiectivitate, structurîndu-l. Idealitatea difuz-romantică reprezintă deci darul cel mai de preţ al pregnantei poezii scrise de Lucia Olaru Nenati.(…) NICOLAE CIOBANU în LUCEAFĂRUL, nr. 52 din decembrie 1982, Bucureşti;

(…) Cochilii cîntătoare”, dispuse în şirag, fac să se audă paşii cotropitori ai timpului (…), ţipetele singurătăţii sau, mai exact, ale însingurării, aproape paralizante, drapate adesa în culorile liniştite ale pastelului, în “murmurul divin al acordării instrumentelor” care i se pare poetei “mai divin chiar decît simfonia”. Pe ansamblu se relevă un glas aflat într-un punct de evoluţie plin de promisiuni, a căror precipitare pare a fi iminentă.(…) GEORGE MUNTEAN în ROMÂNIA LITERARĂ, nr.33, din 12 aug. 1982, Bucureşti;

(…) Fără a pierde nimic din substanţă, poemul tinde în interpretarea Luciei Olaru Nenati spre acea armonie a sferei, echilibrul evocat şi rîvnit de atîţia poeţi, gravitînd în jurul iubirii ca forţă genetică. Pentru această poetă dispunînd de un registru grav, meditativ, ale cărei complexe disponibilităţi sunt cenzurate de o rază carteziană, poezia corespunde unei continui nelinişti, inspirată invenţie şi stare de veghe.(…)
MIRCEA VAIDA în TRIBUNA, nr.30, din 28 iulie 1983, Cluj;

(…)Tematicile volumului Singur Sinele meu (…), singurătatea, suferinţa, speranţa, comunicarea cu Dumnezeu, ne prezintă o poezie de serioasă reflecţie asupra lumii şi în general, asupra vieţii de azi în special (…) reflecţie care caracterizează, de fapt, întreaga creaţie a Luciei Olaru Nenati, poetă binecunoscută în comunitatea românească de la New York prin valoroasa ei prezenţă în paginile revistei Lumină lină.(…) Recunoaştem în filozofia acestui volum, surprinzător, sau poate nesurprinzător la Lucia Olaru Nenati, întreaga traiectorie a destinului omenesc după cădere, sau, cu alte cuvinte, o poetică retrasare a istoriei mîntuirii neamului omenesc. (…)Volumul Luciei Olaru Nenati, Singur, Sinele meu, reprezintă o lecţie despre adevăr.(…) Pr. prof. dr. THEODOR DAMIAN în GRACIOUS LIGHT, LUMINĂ LINĂ, nr.1, 1997, New York, reluat în vol. ROUA CĂRŢILOR, O hermeneutică teologică în context literar, ed. DANUBIUS, Bucureşti, 1998;

(…) Sintetizînd drumul parcurs de poetă de la un grupaj la altul, se sugerează o ridicare de la terestrul vieţii obişnuite la înălţimea ideii divine. Ridicarea către Dumnezeu îşi are motivul în nemulţumirea poetului de sine însuşi şi de semenii săi. Iubirea pentru vrăjmaş, idee de esenţă creştină, este o soluţie salvatoare pentru poet. Lucia Olaru Nenati practică o dialectică pozitivă, mulţumind vrăjmaşului pentru ura sa. În loc să-l distrugă, această ură a vrăjmaşului îl împinge spre creaţie. (…) Cartea de poezii Singur Sinele meu este o fereastră deschisă generos către sufletul unui om chinuit sublim de durerile creaţiei şi ale vieţii lumeşti în acelaşi timp. Una fără alta nu se poate.(…) DORIN BACIU în GAZETA DE BOTOŞANI, nr.1776 din 4 februarie 1997.

(…)Lucia Olaru Nenati se dovedeşte a fi consecventă cu ea însăşi pentru că în toate cărţile de poezie pe care le-a publicat, scrisul său se structurează pe orizontul unei “poetici” a căutării sinelui şi a relevării raporturilor tensionate pe care acesta le stabileşte cu realul. În ghicitul traiect pe care îl ascunde acest poem se configurează poezia Luciei Olaru Nenati de dincolo de paradisul textului şi de dincoace de infernul trăirii cotidiene… În totul, Singur, Sinele meu”, e un volum ce atrage atenţia asupra unei poete despre care, faţă de cota sa valorică, s-a scris prea puţin şi deseori, nedrept.” IOAN HOLBAN în Symposion din 26 februarie 1997, Iaşi.

(…) Toată această ştiinţă şi academie sunt în sufletul Luciei. Despre grandoarea sufletului a scris marele Platon situându-l în regiunea suprasensibilă, necunoscută pe pământ. Frumuseţea sufletului ţine de lumea Ideilor luiPlaton (un echivalent al Fiinţei heideggeriene). Dintre toate Ideile doctrinei platoniciene Ideea frumosului în sine este cel mai uşor de recunoscut în emoţia sufletească a unui suflet mare. De aceea şi tânărul Eminescu , încă student a scris: „Insă cel mai frumos din toate câte sunt frumoase este sufletul frumos” Cu câtă frumuseţe eşti dator! Această etică a frumosului este pentru Lucia Olaru Nenati aflată în Arca ei de frunze, un drum de salvare, un drum spre Dumnezeu. SVETLANA PALEOLOGU MATTA, Ontologia verdelui în CALICANTUS, SCENE DIN VIAŢA LUI CRISTAL, Editura Augusta, 2005 şi în POESIS, Satu Mare, aug.-dec.2004.

(…)Înzestrată cu talent muzical şi interpretativ excelent, autoarea, preocupată de mulţi ani de aprofundarea universului eminescian, atât în calitate de fost muzeograf la Ipoteşti, când a contribuit decisiv la constituirea patrimoniului muzeal şi la restaurarea casei memoriale, cât şi ca doctor în ştiinţe filologice, prin numeroase comunicări ştiinţifice, dar şi ca publicistă şi poetă, se transpune de astă dată în rolul lui Eminescu şi, acompaniată de orchestră, îl înfăţişează în postura de cântăreţ la diferite ocazii … Demonstraţia este excelentă şi mai ales, inedită. Originalitatea demersului stă, aşadar, în viziunea asupra lui Eminescu şi în mijloacele artistice prin care se pune în lumină această dimensiune a personalităţii eminesciene. O asemenea lucrare nu avem în cultura română. (…) Acad. D. VATAMANIUC, Membru de onoare al Academiei Române (în prefaţă cărţii Eminescu de la muzica poeziei la poezia muzicii, ed. Geea 2000. )

(…)În Anul Internaţional Eminescu 2000 au curs fluvii de …tonner şi nu ştiu dacă va fi avut cineva şansa monitorizării a ceea ce s-a scris şi tipărit…. Noutatea semnificativă a acestui moment de excepţie în posteritatea lui Eminescu o reprezintă aceste cărţi: Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit, ediţie îngrijită de Cristina Zarifopol Illias …, Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, de Lucia Olaru Nenati.(…) Dacă nu i-aş fi cunoscut calităţile vocii încă din anii ’70 pe cînd lua totul de la început şi reconstituia, alerga, identifica zestrea Eminovicienilor şi implora pe mai marii zilei pentru fonduri, punând bazele a ceea ce azi se numeşte Memorialul “Mihai Eminescu” dacă nu…, mi-ar fi părut neverosimilă interpretarea celor 11 “piese” de pe casetă. Ascult, pentru a câta oară? “nebunia” poetei din secolul XXI-lea de a se incumeta şi de-a intra în rolul cântăreţului Eminescu din secolul al XIX-lea. Frumos! Toată admiraţia pentru pionieratul faptei şi pentru curajul substituirii, pentru harul iubirii de Eminescu şi pentru darul muzical făcut omenirii. Totul e senzaţional în ceea ce a făcut. (…) PETRU POPESCU GOGAN în Revista română, Iaşi, nr.2, 2001.

(…)Lucia Olaru Nenati este o autoare completă: şi lirică şi cogitativă şi documentată istoric. A întreprins o operă de una singură ca nimeni până la ea, operă care presupune întâi de toate dăruire, perseverenţă, iniţiere, cercetare documentară de primă mărime. Este importantă râvna şi capacitatea cu care Lucia Olaru Nenati a dus la capăt o lucrare de aproape 700 de pagini încărcată de date. Faptul că vine cu o sumedenie de citate, documente, amintiri ale localnicilor conferă scrisului său de mare calitate o anume vibraţie. Cartea se citeşte ca un roman. Este în realitate un fel de cronică superioară a locului fără de care în viitor cei care vor veni nu se vor putea orienta singuri fără un asemenea ghid cum este cartea Arcade septentrionale. Alcătuită după toate rigorile ştiinţifice, logic, frumos structurată, însoţită de toată documentarea şi elementele biografice şi bibliografice, cartea aceasta reprezintă un model în felul ei care trebuie urmat şi în alte părţi ale ţării.
Iată câte elemente care o îndreptăţesc pe Lucia Olaru Nenati să considere că ceea ce a făcut e de foarte bună calitate căci nimeni n-ar fi ajuns până la aceste importante informaţii ascunse in praful gazetelor locale fără perseverenţa şi fără ascuţimea intelectuală a Luciei Olaru Nenati. Un premiu pentru această lucrare din parte unui for important precum Academia ar compensa pe merit deplin, mai cu seamă moral, o asemenea personalitate model. Poeta Lucia Olaru Nenati, o personalitate dinamică, care a putut fi găsită şi în comunităţi româneşti din Franţa, Germania, Canada, S.U.A., această personalitate fremătătoare care a dat şi o carte splendidă de convorbiri cu marea eseistă Svetlana Paleologu Matta din Elveţia, merită toată stima şi aprecierea noastră. (…) Acad. C.CIOPRAGA (Iaşi, Alocuţiune înregistrată video)

(…)Acest spectacol a fost aşadar unul de o factură unică sau, în orice caz, foarte neobişnuită, căci e greu de invocat alte exemple în care cineva întruneşte în faţa publicului într-un mod atât de spontan şi flexibil atâtea identităţi: cea de orator, poet, actor, profesor, muzeograf, avocat, predicator, cântăreţ, compozitor, regizor s.a… Spectacolul cultural oferit de doamna dr. Lucia Olaru Nenati, a fost atât de intens, bine structurat şi impecabil interpretat, încât publicul a ovaţionat minute în şir prezenţa scenică, superba voce şi calitatea expunerii şi informaţiei oferite cu atâta smerenie, profesionalism şi tandreţe.(…) LUCIAN HETCO, în AGERO, iunie, 2007, Stuttgart, Germania.

(…)Prezenţa scenică monumentală a poetei, vocea caldă şi învăluitoare au refăcut un mereu necesar traseu de iniţiere şi, astfel, frumuseţea versurilor, s-a amplificat prin inflexiunile bine timbrate ale cântăreţei. A fost, realmente o încântare, o evocare prin cântec a euforiilor profunde ale liricii eminesciene.Am avut sentimentul că Lucia Olaru Nenati este un veritabil one show capabil să reţină atenţia şi să o dirijeze către teritoriile inefabilului…A fost pentru mine o mare revelaţie să ascult prin vocea domniei sale aceste lumi depărtate pentru noi,aduse in prin plan.Socotesc că acesta este un eveniment care o onorează pe Lucia Olaru Nenati, doctor in literatură, poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii.ş.a.. La urma urmei, daca nu vi s-ar părea enorm, ea este, în variantă feminină, idealul Renaşterii: uomo universale(…) VALENTIN CIUCĂ, în Ateneu, februarie 2007, Bacău.
*
După toate acestea, un lucru ar mai trebui remarcat: botoşănenii, printr-un gest larg, i-au deschis porţile Doamnei Lucia Olaru Nenati. Beneficiul a fost unul reciproc. În plan cultural, aceste locuri sunt fecunde. Deci, condiţii favorabile de manifestare a personalităţiilor de excepţie. Dar, deşi activitatea sa nu a fost întotdeauna preţuită şi răsplătită la justa valoare, Doamna Lucia Olaru Nenati a continuat să slujească Botoşanii, oferind, pe lângă toate altele, şansa unei restituţio a oamenilor de valoare (idealişti ai vremii): Ion Veniamin Adrian, secretar al comisiei botoşănene care l-a angajat pe adolescentul Eminescu pe postul de copist la Consiliul Judeţean Botoşani; Emil Diaconescu, redactor al revistei Junimea Moldovei de Nord; Constantin Iordăchescu, scriitor, mare admirator al lui Eminescu dar şi apărător al lui Macedonschi, precum şi director timp de 25 de ani al vestitei şcoli Marchian; preotul Toma Chiricuţă, profesor de germană şi paroh al Bisericii Uspenia; Tiberiu Crudu, profesor şi director al Şcolii Normale ,,M. Eminescu” din Botoşani; Dumitru Furtună, preotul luminat de la Dorohoi; N.N. Răutu, modestul dar eminentul publicist şi profesor al Laurianului; cultivatul avocatConstantin Oprescu; căpitanul A.I. Gheorghiu; I.V. Luca directorul Laurianului şi atâţia alţii (a se vedea: Arcade septentrionale) despre care elevii şi profesorii liceelor botoşănene ar trebui să-şi ofere șansa de-a afla lucruri importante despre aceşti ,,oameni ai energiilor luminate” direct de la autoare.
Şi nu ar trebui trecut cu vederea îndemnul Domniei Sale pentru reactivarea conceptului de localism creator (cel al anilor 1930): (…) ei nu trebuie lăsaţi să mai rămână în uitare şi nerecunoştinţă de către cei de azi, căci la gloria şi substanţa tradiţiei acestui loc cultural fabulos se adaugă şi cei care şi-au îngropat aici existenţa, rămânând şi făptuind în Botoşani lucruri de valoare, nu numai cei care s-au ridicat de aici, desăvârşindu-şi opera în alte zări.

Percepută ca un miracol al nordului moldav, Lucia Olaru Nenati a revoluţionat în modul cel mai pertinent şi elegant fenomenul cultural românesc.

A fost o disertaţiune despre o personalitate remarcabilă!

Cum nu mai e mult până la 20 februarie, respectuos îi urez LA MULȚI ANI!

A consemnat Ion ISTRATE

Note bibliografice
1. http://scriitoriromanicontemporani.com/scriitorii-despre-ei-insisi/o/olaru-nenati-lucia/
2. http://www.romlit.ro/oameni_de_valoare_uitai
3. Silvia Lazarovici, Dicţionarul scriitorilor botoşăneni, Ed. Geea, 2000:
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucia_Olaru_Nenati
5. http://luceafarul.net/lucia-olaru-nenati-2
6. Arhiva Editurii Agata: vol.10, Lucia Olaru Nenati, fila 11-17 (note autobiografice)
7. http://antologiadenuvele.com/lucia-olaru-nenati/
8. http://agonia.ro/index.php/author/0014745/index.html#bio
9. http://noulorfeu.com/pagini-alese-de-poezie/lucia-olaru-nenati/
10. http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=2950&edition_id=4014&format=html
11. http://luceafarulromanesc.com/%E2%96%BC-jurnalism/lucia-olaru-nenati-%E2%80%9Ecuvant-la-despartirea-de- profesorul-ciopraga%E2%80%9C/
12. http://monitor-cultural.com/arhiva/lucia-olaru-nenati-%E2%80%9Eo-prima-carte-despre-george-voevidca%E2%80%9C/
13. http://zoedumitrescubusulenga.wordpress.com/pastor-si-samanta-o-carte-de-omagiu-colectiv-aflata-in-pregatire/lucia-olaru-nenati-fie-va-eternitatea-usoara-doamna-profesoara/
14. http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Un%20nou%20album%20liric-%20Din%20dor%20de%20Eminescu%20de%20LON.htm
15. http://cronici-litarare.com/about/04aprilie2008/18-aprilie-2008-lucia-olaru-nenati-%E2%80%9Egeorge-voevidca-viata-si-opera%E2%80%9C-editura-biblioteca-%E2%80%9Emiorita%E2%80%9C-din-campulung-moldovenesc-liviu-papuc/
16. http://www.botosaninews.ro/articol.php?a=19808
17. http://o-carte-pe-zi.com/2009/06/22/22-iunie-2009-lucia-olaru-nenati-%E2%80%9Earcade-septentrionale%E2%80%9C-prof-nicolae-carlan/
18. http://www.nordlitera.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=1934
19. http://www.youtube.com/watch?v=tYazRVdOCfw