Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

UN    AN FĂRĂ    MAESTRU

Primit pentru publicare: 31 Aug. 2019
Autor: Prof. Dr. Mihai MAXIM, membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România
Publicat: 02 Sept. 2019
© Mihai Maxim, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

     Sâmbăta (24 Aug.) trecută l-am comemorat pe VICTOR CRĂCIUN. Comemorat – pomenit, cum se spune la noi în Moldova – sună trist. Îţi dă certitudinea trecerii în eternitate. Deşi, înainte de a trece dincolo, mai rămâne în inimile noastre atât cât vom mai fi şi noi pe acest tărâm. Când scriam la diferite ocazii festive despre Maestru, foloseam alte verbe – l-am aniversat, l-am sărbătorit;  Maestrul a organizat, a participat, a declarat, a scris…, care îi confirmau prezenţa activă într-o viaţă dedicată culturii neamului nostru. Dureroasă constatare pornind de la un verb.

    Soţia sa, distinsa doamnă Cristiana Crăciun, vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, a adunat la mormânt prieteni  apropiaţi, vicepreşedinţi ai Ligii – prof. univ. dr. ambasador Dumitru Preda, general(r) dr. Mircea Chelaru, ec. Eugen Grigorescu, regizor Mihai Şurubaru, vicepreşedintele Congresului Spiritualităţii Româneşti, ing. Ion Popa,   jurnalişti – Carmen Păunescu, Corneliu Vlad, Ion şi Georgeta Adam şi alte personalităţi. Atâţia cât mai erau în Bucureşti în acest august canicular sau au mai rămas pe lumea asta păcătoasă. Şi gândul îmi fuge la marii absenţi Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, la Ştefan Andrei şi Gheorghe Dumitraşcu, la Ion Dodu Bălan şi fraţii Ion şi Alexandru Brad.  Dar ar trebui să-i pun stavilă gândului până nu e prea târziu. 

     Ne priveam unii pe alţii şi parcă aşteptam ceva. Lipsea cineva. Lipsea Maestrul, la a cărui chemare altădată răspundeam cu toţii „Prezent!”  Îi simţeam însă prezenţa, chiar şi de dincolo de mormânt. Aşa cum, multă vreme după Plecarea lui, vinerea dimineaţa, când luam „Flacăra lui Adrian Păunescu” de la chioşc, îi căutam cu aviditate semnătura.  Îi citeam pe nerăsuflate articolele, model de erudiţie şi patriotism, inegalabile incursiuni în istoria literaturii, în arta şi cultura naţională şi internaţională, pe care le-a slujit cu devotament toată viaţa. Acum ne bucurăm că doamna Crăciun, care i-a fost mereu alături în tot ce Maestrul a întreprins,  îl suplineşte în scrierea unor articole pe temele predilecte.

    Întâmplarea a făcut ca la  parastas să stau pe locul din celălalt  capăt al mesei, faţa în faţă cu Soţia defunctului. Când eram invitaţi la familia Crăciun, acesta era locul Maestrului, iar pe mine mă lua în dreapta sa şi de fiecare dată aducea vorba de Iaşiul nostru, pe care amândoi îl părăsisem cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Nu îl uitase, aşa cum nici Iaşiul nu l-a uitat, sărbătorindu-i în mediu academic în Sala de Consiliu a Casei Universitarilor  frumoasa vârstă de optzeci de ani. Emoţionantă a fost prezenţa la eveniment a academicienilor moldoveni de dincolo şi dincoace de Prut, a foştilor studenţi din perioada ieşeană, deveniţi între timp cadre universitare, scriitori, jurnalişti.          

    Maestrul, care mi-a fost profesor de literatură la facultatea ieşeană, apoi mentor şi într-un final mi-a devenit prieten, mi-a făcut cinstea de a fi moderator la lansarea de la târgul de carte Gaudeamus a unor cărţi traduse din limba rusă şi  mi-a prefaţat primele trei cărţi de autor. La a patra, pentru a rămâne „en famille”, a scris prefaţa  distinsul om de cultură, criticul literar Constantin Călin, care i-a fost asistent de literatura română pe la mijlocul  anilor ’60, când Victor Crăciun îşi preda cursul la Institutul Pedagogic din Bacău.  

   Maestrul mi-a făcut o mare bucurie atunci când, la prezentarea traducerii  „1001 zile din viaţa lui Hruşciov”, l-a invitat pe academicianul Eugen Doga, cel mai mare compozitor român în viaţă. Memorabilă a fost şi lansarea volumului autobiografic „Satul de sub ape” în 2008, când Maestrul mi-a făcut  surpriza venind însoţit de academicianul Mihai Cimpoi, generalul (r) Mircea Chelaru şi scriitorul Mihai Prepeliţă. Anul acesta, la lansarea ultimelor două romane, „Fereastră spre altădată” la Centrul cultural „Mihai Eminescu” şi, respectiv, „Egoismul unui vis” la Centrul Cultural „Adrian Păunescu”,  Maestrul a asistat dintre aştri, ascultând prezentarea cărţilor făcută de distinsa sa soţie, care îi continuă activitatea pe toate planurile.

     Ca vicepreşedinte al Ligii şi al Congresului Spiritualităţii Româneşti,  doamna Cristiana Crăciun s-a implicat în organizarea şi desfăşurarea lucrărilor  înaltului Forum din Anul Centenarului aşa cum l-a gândit şi pregătit Maestrul.

     Maestrul a plecat la Ceruri, dar spiritul său dăinuie prin Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, prin Congresele Spiritualităţii Româneşti,  prin noi, cei care l-am iubit şi i-am stat aproape.