PASTEL DE MUNTE

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

PASTEL DE MUNTE

Primit pentru publicare: 19 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 19 Febr. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

.

PASTEL DE MUNTE

.

Au adormit în munți asinii lângă stâne
Prea amorțiți de trudă, povară-i mersul lor,
Și visul li-i mieros, păzit de-un mândru câne
Ce-adulmecă sub strajă întinsul zărilor.

Berbecii priveghează în staul printre oi
Ce mieii cruzi își țin aproape de făptură,
Un baci bătrân doinește o jale din oboi
Tânjind la dorul său, un dor de bătătură.

Aici, în creștetul de munte prea cărunt
Îi șade cocoțată stâna cu blândele mioare,
O alta-i înșirată colo, în vârful cel mărunt
A muntelui fârtat cu muntele cel mare.

În liniștea naturii presată cu sutane
O liniște ce doare străfundul de urechi,
Domnesc doar bacii antici și vechile sumane
Cu-a lor povești de viață, sfințite-n trude vechi.

Un tulnic cald se-aude în zarea depărtare
Un altul îi răspunde vremelnic dintre văi,
Toți câinii se întrec în larmă peste zare
Gonind din codri gândul a lupilor cei răi.

Doar stânele ocupă blândețea din natură
Cu behăitul lor plăcut, ce-mbie spre-amorțit
Și soarele adoarme, își stinge-a sa făptură
Trezind cerata Lună să scalde în zenit.

Dar baciul, gânduri are, la viața ce-i tot plânge
Sătulă de durerea ce trupul i-a atins,
Ar ține viața-n palme și răul lumii-ar strânge
Să-i șadă la picioare, să vadă răul stins.

Of, Doamne, câtă pace și liniște ce zburdă
Ai plămădit cu vrere să am la stâna mea!
De-ai lua și-ai coborî-o în vremea cea zăludă
Trimite-o-n vale țării spre-a se scălda în ea.

Ce-mi trebe mie pace și ce-oi face cu dânsă
Când țara plânge lacrimi și un amar își duce?
Urcă năpasta-n munte, adu durerea strânsă
Și Doamne, fericirea, du țării să-mi apuce!