NISIP ȘI AUR

Când voi scăpa de corpul ce mă-nşeală,
Voi fi pe calea focului, stăpână.
Un sunet stins amiezile îngână,
Iar nopţile îşi ţes în nori urzeală.

Păşesc pe drum de fum zănatec până
O rază picotind de oboseală,
Se dăruie în lanţuri şi beteală,
Aripilor desprinse din ţărână.