GÂNDESC LA TINE CA LA O FÂNTÂNĂ

SONETOTERAPIE 86
-text și interpretarea autorului –

GÂNDESC LA TINE CA LA O FÂNTÂNĂ

Gândesc la tine ca la o fântână,
Sfinţind lumina ce ţi-a fost sortită,
Ispititoare ciutură peţită
De apa vie scursă prin ţărână.

Coapsa ascunde pasărea rănită
De glonţul poftei ce m-a strâns de mână
Şi mă aruncă-n răzvrătire până
Te voi visa că-mi ești etern iubită.

Sânii aprind uimiri pe înserate
În timp ce gongul clipei cade mut.
Cu gura mea de patimi şi păcate

Îţi sorb fiinţa-n pustiit sărut.
Pătrund aprins, desferecând lăcate
Şi-n noi se frâng aripile de lut.
„Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania,2005)