Lacrimi de ploaie

Din ai mei ochi curg lacrimi de iubire
Amestecându-se cu stropii primei ploi
Şi mă gândesc din nou la fericire,
La tot ce poate fi mai bun în noi…

Paşii mă poartă către tine, „kinder” dulce,
La tine vreau s-ajung, să nu mai plec!
Al ploii vânt în amintire mi te-aduce
Şi-ncet secundele se scurg în noi şi trec…

Dar eu rămân cu tine şi cu ploaia
Ce-acum cu noi va face legământ;
E strop de foc ce va vesti văpaia
Iubirii ce ne-mbracă-n alb veşmânt.

Copilul ce se naşte-acum din noi
E rod al ploii care ne atinge…
Să plouă cu iubire, să fim doi,
Pentru ca dragostea din noi să poată-nvinge!

Cad primii stropi de ploaie, şi e noapte.
Noi ne iubim, în taină şi în şoapte…

09.03.2000
Suceava