Lidia BURDUJA

Poetul ( gazel)

Plopi fără soţ, tei în delir
şi azi mai plâng în cimitir.

Pe-alei doar crucile de lemn,
plătesc al poeziei bir.

S-a dus poetul peste Styx,
chemat la Marele turnir.

Lumea din care a plecat,
îi cântă versul la clavir.

Clavirul vechi, dezacordat
este al muzei suvenir.

Să ne-amintim mereu de el,
pe sfinte elegii, martir.

Copilul care-a fost cândva,
e-al codrilor de-aramă gir.

Pe-ndrăgostitul vesperal,
l-aşteaptă barca la nadir.

Prin nuferi galbeni, efemeri,
tace o rimă de zefir.

Cel ce-a iubit şi-a scris cu dor,
ne bântuie de ani în şir.

Sufletul său pe-un ţărm pustiu,
este-al romanţei elixir.

Citesc şi recitesc plângând
silabele ce le deşir.

Din Universu-n care nu-i,
mă-mbie muza c-un potir.

La bustul părăsit din parc,
îi las iubirii-un trandafir.