Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Vremurile astea triste
Vremurile astea triste
Printre lacrimi sărate oare ce-mi văd ochii
fețe triste, agitate, plânse, culori mixte
de persoane necăjite de care nu mă apropii
nu mă lasă nicidecum vremurile astea triste.
Ce-mi aud urechile printre zgomote-nfundate:
plânset, râset, vaicăre, oarecum în treacăt
ce-au luat în graba mare sufletu-mi pe jumătate
iar cealaltă jumătate închizând cu… lacăt.
Ce-o simți sufletul meu în acea strâmtoare
unde n-ajunge lumina, nici zâmbet, nici soare.
Se simte claustrofobic ca la închisoare
suferind de răutatea cuvintelor care…
le rostește-o gură largă fără judecată,
sunetul se tot propagă iute-n lumea toată
împrăștiind ură, minciună fără asemănare
și o face-n graba mare cu determinare.
-Ce va fi cu lumea asta făr- de omenie?
Când se va duce năpasta, nimeni nu mai știe.
Vom sorta oameni cu oameni fără de rușine
până când ne-om izola, să stăm, cu noi bine.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania