Romulus Vulpescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, traducător, editor și publicist român.
Este fiul Elenei (născută Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier. A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu.

Poetul Romulus Vulpescu a încetat din viață la vârsta de 79 de ani pe 18 septembrie 2012.

Studii
A urmat, la București, școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o școală profesională (1950-1951), devenind și strungar calificat.
S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, Secția Limba și literatura română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955.

Activitatea profesională
După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).
A fost senator în Legislatura 1990-1992, când a fost fost membru în grupurile de prietenie cu Statul Israel, Franța și Ungaria, apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.

Premii
Laureat al Premiilor Fundației „România Mare” pe anul 1990.

Operă

Poezii
Poezii, 1965
Romulus Vulpescu și alte poezii, 1970
Arte & meserie, 1979;
Armura noastră – cartea (30 de poezii scrise și rostite de autor), disc, „Electrecord”, 1986;
Versuri (1948 – 1993), Colecția Poeți români contemporani, 1995;
Vraiștea, 2004;
Vechituri & novitale, Editura SemnE, 2005 (ediția a doua, 2007).

Proză
Proză – Exerciții de stil (proză și teatru), 1967;
Procesul Caragiale-Caion (teatru-document), 1973;
Hîncu – ba! (două volume de polemici, de opinii și de controverse: Zodia Cacealmalei si Praznicul pușlamalelor), 2002;

Traduceri (poezie și proză)
François Villon, Opurile magistrului, 1958
Marcos Ana, Rădăcinile zorilor (poezie spaniolă), 1961
Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9, 1962 (proză braziliană)
François Rabelais, Gargantua, 1963
Gargantua și Pantagruel, 1968
Poeți ai Pleiadei, 1965
Dante Alighieri, Vita Nuova, 1971
Alfred Jarry, Ubu, Editura pentru Literatură Universală, 1969 (republicată în 2009 la Editura Paralela 45)
Aucassin și Nicoleta, 1974
Charles d’Orléans, Poezii, 1975
Pleiada (ediție bilingvă), 2001
François Villon (și anonimi), Deocheatele, 2005