Amin Maalouf și lecțiile lui de istorie… prin Polirom, în România, până acum în 9 volume

               Romancier prolific, tradus în peste douăzeci de limbi, Amin Maalouf (n. 1949, Beirut) a debutat în 1983 cu eseul istoric Les Croisades vues par les arabes. I-au urmat curând romanele Léon l’Africain (1986), Samarcande (1988), pentru care i s-a  decernat Prix des Maisons de la Presse, Les Jardins de lumière (1991), Le Premier siècle après Béatrice (1992), Le Rocher de Tanios (1993), distins cu prestigiosul Premiu Goncourt, Les Échelles du Levant (1996) şi Le Périple de Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes. A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care şi Le Naufrage des civilisations (2019). În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze. La Editura Polirom i-au apărut volumele (unele în mai multe ediţii): Stânca lui Tanios, Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand, Periplul lui Baldassare, Naufragiul civilizaţiilor şi Identităţi ucigaşe.

Câteva cuvinte despre ultimele două…
Naufragiul civilizatiilor, traducere de Dan Petrescu

          In această carte cuprinzatoare și plină de fortă, Amin Maalouf ni se arată ca spectator angajat și gânditor, combinind istorisiri și reflecții, uneori povestind evenimente majore la care s-a întâmplat să fie unul dintre puținii martori oculari, apoi asumându-și rolul de istoric mai presus de experiența sa personală pentru a ne explica prin ce derive succesive a trecut umanitatea de a ajuns în pragul dezastrului. „Pornind de pe pământul meu natal au început tenebrele să se răspândească în lume”, scrie el, în cele 328 pagini ale cărții apărute în 2019, înainte de a evoca extincția Levantului plural și șocurile seismice ale lumii arabo-musulmane, ale căror replici au afectat, treptat, întreaga planetă. Emite ipoteza nouă a unei „mari răsturnări” care ar fi metamorfozat toate societățile umane și ai cărei moștenitori buimaci am fi noi astăzi. Trebuie să ne dezmeticim, conchide Maalouf. Pachebotul oamenilor nu mai poate continua să plutească astfel către pierzanie.

             Amin Maalouf, născut în Liban, obligat de evenimente să se refugieze cu familia în Franța – de unde el a călătorit foarte mult în țările asiatice, cu precădere în zona de Sud-Vest și Orientul Mijlociu pentru a înțelege cât mai bine relațiile interumane, – Maalouf, după cum scrie Nona Ropotan în Suplimentul de cultură, 19-25 decembrie 2022, are o educație solidă, o cultură vastă și o curiozitate greu de stăpânit, ceea ce  îl face să vadă ceea ce alții nu reușesc. Când citești Naufragiul civilizațiilor, traducere din  limba franceză de Dan Petrescu, Polirom Iași, traducere din  franceză, 2019, sau Identități ucigașe și prefață de Florin Oprescu, același Polirom, Iași, 2022, ai revelația că evenimentele locale capătă semnificație mondială. Așa înțelegi că terorismul nu a apărut peste noapte, că atacurile cu bombă  nu sunt neapărat rodul unor minți bolnave și că aproape toate conflictele armate au atât cauze imposibil de ignorant cât și efecte insurmontabile, iar pierderile de vieți omenești nu se pot cuantifica.

               Tristețea mea se explică și prin  alte câteva motive de care vorbesc puțin de obicei, chiar dacă mă gândesc la ele adesea, pune Malouf reflectorul pe adevăratele cauze ale conflictelor interminabile din unele zone. Când  îmi rememorez istoria  regiunii mele  natale din decursul ultimilor o sută de ani, constat că mișcările politice de inspirație  marxistă au fost finalmente singurele în care musulmanii, evreii și creștinii de toate confesiunile s-au putut afla câtva timp alături unii de alții. E drept că în majoritatea țărilor impactul acestor formațiuni a fost limitat. Dar  au existat și câteva excepții remarcabile, scrie el în Naufragiul civilizațiilor, p.92.

               Scrierile lui, eseurile de care vorbim, sunt într-un fel, de natură să ne liniștească, nu islamismul este factorul determinant al conflictelor, cel puțin nu singur, combinația  dintre preceptele unei religii și principiile mișcării politice de stânga, chiar de extremă stânga, este fatală pentru dezvoltarea unei zone geografice, unitatea politică nu este suficientă pentru menținerea unui echilibru social deja precar și amenințat în permanență… …„Pe termen lung, scrie el, p.113, adevăratul beneficiar al înfrângerii lui Ra-is va fi islamismul politic.El va lua locul naționalismului ca ideologie dominantă.  Va înlocui nasserismul și avatarurile sale  ca port drapel al aspirațiilor  patriotice și va lua locul mișcărilor de inspirație marxistă ca purtător de cuvânt al celor oprimați”.
Mai scrie Maalouf la p.166 din Naufragiul  civilizațiilor, dojenindu-se.  „cum de am putut să nu văd o construcție atât de puternică între evenimente? De mult ar fi trebuit să trag această concluzie care astăzi îmi sare în ochi, anume că am intrat de curând într-o eră eminamente paradoxală, în care viziunea noastră asupra lumii va fi transformată și chiar  de-a dreptul răsturnată”.

               Sunt foarte utile și revelatoare exemplele pe care le aduce în discuție Maalouf în acest sens, precum  detaliile cu privire la atacul din 4 noiembrie 1970, când sute de studenți iranieni invadează ambasada americană de la Teheran, iau 52 de ostatici și încep „ocuparea revoluționară”a localurilor. Pe 20 noiembrie sute de jihadiști sunniți saudiți invadează marea moschee de la Meca. Dar luați în calcul reacțiile de după fiecare atac cu bombă din bisericile  creștine sau de ce nu, gândiți-vă câte teorii conspiraționiste s-au pus în circulație după arderea catedralei Notre-Dame din Paris, și paradoxurile nu se opresc aici, punctează analista cărții, Nona Rapotan, vezi și p. 251.
Cartea „Naufragiul civilizațiilor”. face parte din categoria cărți >> Beletristica – Literatură universală – Română a catalogului LibrariaOnline.ro.

               Cu privire la cartea Identități ucigașe să ne oprim la p. 119, citim în Suplimentul de cultură,ca să ne clarificăm, „de reținut, că Maasouf a scris cartea în 1998, deci înainte de atentatele din 11 septembrie 2001 și cu mult înainte de a fi scris Naufragiul civilizațiilor, 2019. Ca  și în anii 90 autorul este interest să afle cauza conflictelor sociale, politice și religioase, și ni le spune, într-un fel specific.
De la Socrate şi faimosul său îndemn „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”, definirea identităţii a fost o problemă primordială a filosofiei. Pornind de la enigma identităţii personale, Amin Maalouf îşi propune să înţeleagă de ce atâţia oameni comit astăzi crime în numele identităţii lor religioase, etnice, naţionale sau de altă natură. De ce afirmarea de sine – a unei persoane, a unei etnii, a unei comunităţi – este însoţită atât de adesea de negarea celuilalt? A fost aşa dintotdeauna sau tensiunile sociale şi exploziile de violenţă cauzate de apartenenţele colective sunt o problemă specifică epocii actuale? Reflecţie lucidă marcată de nelinişte, dar şi de speranţă, Identităţi ucigaşe exprimă tocmai un refuz de a crede că ar exista o lege a naturii sau a istoriei care ne condamnă să ne ucidem între noi în numele identităţii noastră, 218 p.
Concluzionând, prezentatoarea cărților ne spune clar și direct, Maalouf respiră bunătate în tot ce ne spune, e un spirit natural pe care l-ar da ca model oricui și oricând. Lucru pentru care ne recomandă să citim nu doar Identități  ucigașe și Naufragiul Civilizațiilor , ci și restul cărților lui, editate la Iași de Polirom.

               Pentru conformitate, Ion N. Oprea, Iași, coordonatorul Cenaclului la distanță, text postat în Antologii, 23 decembrie 2022.