Catrene de Ioan Vasiu

C A T R E N E

ooo

din rai trimite tata o scrisoare

și-mi spune că și-acolo e mai greu

că s-a scumpit biletul de intrare

la balul găzduit de Dumnezeu

ooo

mi-e noaptea cel mai bun companion

îmi pare luna o icoană sfântă

cu vântul mă iau deseori la trântă

și-i reproșez mereu că e afon

ooo

iarna începe tot mai mult să-mi placă

pomii s-au îmbrăcat în promoroacă

pe străzi sunt numai oameni de zăpadă

se țin de mâini de teamă să nu cadă

ooo

ne pândește iarna dintre văi

ca un lup cu fălcile-ncleștate

norii suri ca vulturii cei răi

stau să se prăvale peste sate

ooo

când stelele-n căușul mării pier

coboară iarna turmele din cer

și vântu-aleargă pe câmpii stingher

mă duc la bancă visul să-l transfer

ooo

sângerează cerul la apus

dorm pe stradă oameni de zăpadă

vântu-i ca un câine nesupus

care fuge să nu ne mai vadă

ooo

eu și tu ca două porți deschise

două frunze ce nu vor să cadă

două stele ce se-ascund în vise

eu și tu doi oameni de zăpadă

ooo

fiecare poezie e o barcă pe-un ocean

fiecare anotimp este un pictor talentat

fiecare despărțire e ca norul diafan

fiecare noapte tristă e ca un orfelinat

Articole asemănătoare