O mamă, câinii încă latră!
Vor toți mâncarea de pe vatră
Și să ne-mprăștie lătrând
Copiii noștri iară plâng
Părinții-s prea departe, hăituiți
Doar pentru o pungă de arginți
E haita mare și conducătoare
Vor carnea toată, nu osișoare
…
Iar noi, să nu avem o piatră
În toată casa, lângă vatră
O piatră grea sau colțuroasă
Din Sarmisegetuza, pe veci scoasă
Să dăm cu piatra după câini
Să știe de a lor stăpâni
Să-i fugărim și fără chin
Să nu mai urle a dreptate
Și lupii toți să bea doar lapte,
Și să ne fure Miorița,
Și sumanul, bota și credința
Și să ne gudurăm la lupi
Să ne hrănească doar cu napi
Să umplem casa de păduchi
Să dăm din coadă doar la Unchi
Prea nespălați dar ștampilați
Cu multe stele însemnați
Să stăm în casă, la subsol
Trecutul nostru să rămână gol
…
Când lingem mâna la străin
Doar câini noștri au tain
Și-au ros din scaun și din masă
Să nu mai fim stăpâni în casă
Pe neamuri ni-le-au alungat
Din satul lor și din regat
Și latră toți cu bucurie
Lătratul lor e omenie
Lătratul lor e pe vecie
…
O mamă, câinii încă latră
Rod, mușcă, scormonesc în vatră.