„Lăsați China să doarmă! Când se va trezi, va zgudui lumea.”
          (Napoleon Bonaparte)

• Probllema  „dragonului asiatic”, cu o populație cât un continent,  a preocupat mințile filosoilor  și oamenilor politici din ultimele secole, nu doar pe Împăratul Franței ci și pe Immanuel Kant, iluminiștii francezi și tangențial,  Caragiale la noi.
• Ca să ne facem o imagine exactă despre ce primejdie se conturează pentru generațiile viitoare, să ne închipuim că Adolf Hitler ar fi avut la dispoziție o populație de mărimea Chinei.  Cum ar fi arătat lumea azi?
• Deși  această națiune a născocit invenții surprinzătoare (hârtia, praful de pușcă, busola, porțelanul, roaba, seismograful, mătasea),  ea a rămas într-un plan secund, fiindcă numai gândirea europeană, prin comerț a făcut ca aceste invenții și cele proprii să fie bunuri ale întregii umanități.
• Ideea unei puteri asiatice așa de mari, care să invadeze lumea, era doar o potențialitate, subiect de glumă sau fanntezie. Era, până recent, ca și cum ai fi vorbit despre planeta Marte.
• George Topârceanu vorbea undeva peiorativ despre  un „tratat de neagresiune”  încheiat de guvernanții noștri, „că-n vecii vecilor / Ei n-or veni încoace, nici noi asupra lor.”
• La 9 iunie 1874, I L Caragiale publica în ziarul „Ghimpele” o „Crronică fantastică”, în care autorul purta  o convorbire cu cititorul, într-o locație numită sugestiv, Tâmpitopolea, iar subiectul este simplu: chinezii ar fi cucerit întreaga lume, inclusiv continentul nostru, pe care l-au „chinizat”. În finalul narațiunii, scriitorul revine în dialog cu cititorii, aducându-i cu picioarele pe pământ:
• „ -Iubiți lectori, nu sunteți deloc rătăciți. N-aveți nevoie de conducerea mea. Luați bine seama, a fost numai o glumă fantastică.: sunteți acasă, la dv., între ai dv…în București, în Țara Românească .”
•     Să ne întoarcem însă la cele profetizate de Napoleon Bonaparte și să vedem în ce stadiu suntem astăzi, după două sute și mai bine de  ani.
• Secole lungi, China într-adevăr  a „dormit”, ca să folosim  personificarea împărătescă, până spre căderea comunismului european, către fine de secol XX, anii 70, 80, dar…
• În 1982, consulul francez din Shanghai făcea constatarea: „Mon Dieu! La Chine se reveille.”(Dumnezeule, China se trezește!)
•   Cu Deng -Siao-ping la conducerea economiei și cu Mao-Tze-dun având un picior în groapă, Țara Porțelanului a adoptat modele capitaliste (anii 1980-2000), fără a slăbi controlul ideologic al  Partidului Comunist asupra tuturor sectoarelor societății.
• Problema cea mai stringentă era nevoia de a ridica nivelul de trai al populației, întrucât sărăcia este mama infracționalității și mătușa tuturor revoluțiilor.
• Într-o „vizită de lucru”-cum zice sintagma de lemn comunistă, Deng povestește că el și suita sa au intrat într-o gospodărie țărănească, să vadă ce mănâncă oamenii, cum se hrănesc. „Pe sobă, povestește tovarășul Deng-Siao-ping, am aflat numai o oală cu apă fiartă. Nimic altceva...”.
• Pentru conducerea de partid, era clar că o asemenea situație  pauperă  era o bombă socială cu ceas.
• Deng avea o butadă: „Nu contează dacă o pisică este albă sau neagră. Totul este să prindă șoareci”– metaforă prin care  definea eficiența economică.
•     La avântul necesar al economiei a avut o contribuție majoră Occidentul și mai ales „locomotiva lumii”, Statele Unite, care au investit masiv în China. Totul, în speranța că un nivel mai ridicat economic, va stimula și aspirațiile acestei mari națiuni spre libertate și idealuri democratice.
• Arhitectura și implementarea acesteia a fost începută cu vizitele secretarului de stat Henry Kissinger. Evident, se spera să se facă și o breșă în lagărul comunist, pentru a diminua puterea atomică a URSS-ului.
• Ei bine, China s-a dezvoltat într-un mod spectaculos, „Dragonul” s-a trezit de-a binelea, este cel mai mare producător mondial de PIB, depășind chiar Statele Unite.
•  Dacă la ora actuală SUA dețin 16% din producția mondială, China a ajuns la 19 procente, are cea mai mare forță navală, cea mai mare armată din lume, cel mai mare număr de ingineri, a realizat construcții spectaculoase, e putere nucleară și cosmică, deține supremația în foarte multe domenii, inclusiv tehnologii de performanță. „Dragonul” este „atelierul lumii”. China nu mai doarme în mod sigur. „Dragonul” s-a trezit.
• Adevărul este că toate continentele au beneficiat în urma dezvoltării economice de la Răsărit de Soare, ca și a altor economii emergente din zonă.. Lumea întreagă s-a îmbrăcat și cumpără produsele lor, la prețuri rezonabile și perspectivele par bune pentru ambele părți.
• Nu voi da cifre și statistici, ci voi spune doar că pentru chinezul de astăzi, orezul nu mai este mâncarea de bază. China s-a trezit  cam de multișor, Dimineața trezirii a rămas mult în urmă.
• La ora actuală, China este gata să treacă la ultimul segment din predicția napoleoniană:  „va zgudui lumea”. Deocamdată, cu oarece „blândețe”, doar arătându-și colții către statele vecine: Taiwanul, India, Filipine, Vietnam, Rusia (zona Manciuriană și nu numai), Japonia, adică aproximativ cu toți vecinii, în timp ce cu Statele Unite are conflicte comerciale și este competitor pentru zona Pacificului. Idem cu UE mai recent, pe subiectul automobilelor electrice și nu numai.
•  A creat insule artificiale în Marea Chinei de Sud, fortificându-le militar  și socotind-o ogradă proprie, fără a ține cont de hotărârile Curții Internaționale de arbitraj.
• Numai frica de sancțiunile economice ale UE și SUA o opresc să invadeze chiar azi Taiwanul, „acest tăciune fierbinte”. Ce va fi însă în viitor? Viitorul sună cam …așa ca un clopot în noapte.
• În același timp, se observă consolidarea patrulaterului dictatorilor din Rusia, Iran, China, Coreea de Nord. Dacă într-un trecut mai recent se zâmbea la ideea unui conflict al civilizațiilor,  acum nu se mai zâmbește, ci doar se meditează îndelung.
• Civilizația occidentală marșează pe libertate, drepturile omului, respectarea ordinii internaționale; cea a lui Xi Jinping pune accentul pe  ordine, control guvernamental al economiei și fiecărui individ, rolul partidului unic. Când li se vorbește despre drepturile omului, guvernanții spun că „ei n-au fost prezenți când s-au formulat aceste drepturi și libertăți”, așa că asupresc uigurii, Hong Kongul….
• Asistăm la o spectaculoasă ridicare economică  a Chinei continentale și la una politică și militară. Recent, a făcut pace între  cele 12 facțiuni palestiniene, chemate la Beijing. Vedem clar cum și de ce parte se  poziționează  politica chineză.
• Este China o amenințare  gravă pentru lumea de azi? Încă nu, decât pentru  Taiwan,  însă dragonul  nu-și ascunde colții pretinzând teritorii chiar și de la India.
• Deși  Xi-Jin-ping a trebuit să facă cerere de nouă ori pentru a fi primit în  Partidul Comunist, pentru dizidența tatălui său, el duce  pe „culmi” politica tradițională pentru o Chină pe primul loc mondial în toate.
• Azi se întărește pentru a copleși cu forța militară Taiwanul și credem că lumea civilizată nu va putea mișca un deget de teamă.  Apoi Manciuria? Siberia? Va ridica Dumnezeu o contrapondere cu India? Se vor alia, Doamne ferește? Pentru restul, vă lăsăm pe domniile voastre să vă imaginați. Nu așa au făcut toate imperiile și statele care au dispus de putere la un moment dat?
• Singura mea consolare și speranță, poate și a domniilor voastre, este că există un Dumnezeu la conducerea lumii, a istoriei  și Universului.
• Prof. Vasile Găurean