Citesc articolul din Adevărul și simt nevoia sa imi exprim opiniile legate de ceea ce scapă… Scapă esența: motivația și respectul.
Citesc articolul și cu tristețe observ că marii specialiști în educație cu studii impresionante în aulele universităților românești, sau, poate, chiar internaționale, nu surprind esența adevărului și mă întreb dacă acest demers al lor reprezintă o formă de politețe pentru a nu jigni corpul profesoral, ignoranța față de realitate sau dorința de a nu deranja mai mari sau mai micii politici românești de care ei înșiși, mari specialiști, depind financiar. Astfel, văd cum printre motivele enumerate sunt lipsa de colegialitate și de susținere pentru profesorii nou veniți de către dascăli cu mai mare experiență, birocrație excesivă, statutul de dascăl, lipsa de resurse materiale, tehnologice, logistice, condiții precare de munca… dar se pierde esența, de fapt esența nu se pierde, ci este ignorată pentru că așa de mai bine. Simt nevoia să completez aceste articole nu pentru a ieși în evidență și nici pentru a mă remarca ci doar pentru că adevărul îl consideră primordial a fi spus, fie că vorbim de adevărul real sau cel științific. Dar marii specialiști din educație se prefac că nu înțeleg și că nu știu adevărul științific pentru că ei conștientizează…
La întrebarea „De ce nu mai avem profesori?” răspunsul este sincer, cinic, și dezarmant pentru: că suntem prea săraci ca să ne facem copiii profesori și pentru că suntem prea săraci ca să ne permitem să mai fim profesori de performanță la standarde europene. Da, ați citit bine, dascălii, înainte de orice, sunt oameni printre oameni, sunt oameni pur și simplu și în cazul acestora. „Piramida nevoilor” de care vorbește Maslow este mai mult decât elocventă: în primul rând trebuie îndeplinite nevoile primare, asigurarea hranei, securitatea, igiena, și apoi urmează dezvoltarea personală și profesională.
Ne pare rău să vă informăm, dragi părinți și politicieni, dar cadrele didactice din România nu pot face educație la standarde europene pe stomacul gol, un context în care salarizarea profesorilor este sub nivelul salarizării unui lucrător comercial sau al unui șofer de la o regie autonomă de transport local, în contextul în care un șofer primește un venit net de 8000 RON, un jandarm cu 10 clase primește un venit net de 5000 RON, nu pot cere unui tânăr cu cinci ani de facultate să-și macine creierii și să și distrugă viața pentru a-și face o carieră în sistemul educațional, în virtutea unor salarii mizerabile de 3000- 4000 lei, în contextul în care trebuie să fie evaluat de enșpe mii de directori, directorași adjuncți, inspectori și alte persoane numite pe criterii politic-carismatice, competente sau mai puțin competente (ca să evit cuvintele incompetență și impostură), și să îndeplinească atribuții care depășesc cu mult limita decenței.
De exemplu, în timp ce un medic este plătit rezonabil pentru gărzile care le efectuează, profesorul face de serviciu gratuit în afara normei sale didactice de 40 de ore… Ba, mai mult, drepturile care îi sunt trâmbițate în presă și amplu mediatizate în fața părinților ca obținute de profesori, sunt de fapt prorogate până când și profesorii uită de ele, până când și politrucii uită ce au mințit… De aceea nu mai avem profesori și de aceea nu mai vor tinerii să vină în învățământ; pur și simplu pentru că sunt batjocoriți printr-o grilă de salarizare care nu le mai îndeplinește nici măcar nevoile primare, iar pretențiile sunt de învățământ european…
Îmi cer scuze de limbaj, dar trebuie să spunem adevărul: nu poți face educație la standarde europene cu profesorii rupți în cur de sărăcie.
Pentru corectitudine, pun la dispoziția dvs linkul de accesare a articolul la care fac referire: https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/de-ce-nu-mai-avem-profesori-specialist-in-2413016.html