Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
TRISTEȚEA LUCEAFĂRULUI
LUCEAFĂR trist și ne-nțeles în doruri veșnicite,
Hoinar pribeag și tălmăcit în slove și sentințe,
Te pierzi tăcut printre pitici proscriși în neputințe
Și te cununi cu mari iubiri în ceruri oropsite.
Stingher străin printre ai tăi în vremuri argăsite,
Cu mult amar și ironii te zbați ca un sihastru
În alb pustiu și dor secat din marele albastru,
Și cauți timp în cerul tău cu vreri neostoite.
Ești un LUCEAFĂR mai presus de tot ce zace-n hume,
Neînțeles în cercul tău, norocul nu ți-e frate
Și nu apui, ești răsărit în lutul ce se zbate
În tânguiri prea omenești, răpuse în cutume.
Luceafăr trist și-ncarcerat în lume-amăgitoare,
Tu lupți în neant și-n rătăciri, și fără apărare.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania