Salcâmii ne-nconjoară, în parcuri şi în curţi,
Cu florile-ncărcate în ciucurii bogaţi,
Sunt ca-n copilărie, ca-n anii cei avuţi
Şi care-au fost, din toţi, atât de-adevăraţi!

Parfumul de salcâm dă timpul înapoi
Şi bucuria-ntreagă revine-n paşi grăbiţi,
A lor mireasmă blândă ne-mprospăta pe noi
Şi-n suflete aveam salcâmii înfloriţi…

Mă bucură şi azi salcâmii daţi în floare,
Transmit o încântare firească, netrucată,
Erau înalţi salcâmii ca veşnicia care
Se-ntoarce an de an, prin ei, încă o dată.

Şi an de an mă-ntorc în suflet să privesc
Dac-a rămas curat ca floarea de salcâm,
Salcâmii-mi arătau cândva că pot să cresc,
Purtându-mă-n poveşti, pe-ntregul lor tărâm…

Salcâmii mă învaţă şi astăzi să-nfloresc
Cum înfloresc şi ei, desprinşi parcă de vreme…
Salcâmii înfloriţi nu mai îmbătrânesc,
Căci an de an ei scriu, din floarea lor, poeme…