Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
ERA UN SFETNIC BUN
Cu speranța că iarna nu se mai întoarce
Mugurii s-au înfășat în scutece,
Pământul reavăn cu buze palide zâmbește,
Grădina potopită de flori se trezește.
.
În crângul proaspăt înverzit m-ai așteptat,
Peste ierburile de smarald ai călcat,
Cu raze de soare și cu lumină te-ai spălat,
Pe buzele arse setea iubirii s-așezat.
.
Erai o ființă însetată de tandrețe
O tânără de o rară frumusețe,
Cu înfățișare divină mereu surâzând
Un înger îmbrăcat într-un alb veșmânt.
.
Sufletul tău îl simțeam în mine palpitând
Ca frunzele copacilor din codru tremurând,
Ochii tăi albaștri mă lăsau în ei să pătrund,
Pentru a fi cu tine, cu fiecare gând.
.
Din inima ta sorbeam gândurile bune
Și le răspândeam în întreaga lume,
Pentru mine erai o fată atrăgătoare,
Un sfetnic bun, o colaboratoare.
Un sfetnic bun, o colaboratoare.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania