A fi sau a nu fi… profesor

• A venit toamna!  Dintotdeauna am asociat toamna cu începerea școlii. Azi a început din nou școala pentru profesori. Anul școlar administrativ începe întotdeauna pe 1 septembrie și se termină pe 31 august.
• Vine și noul val de hate pe rețelele sociale la adresa profesorilor în contextul măsurile de austeritate în Educație. Nicicând profesorul nu a fost mai expus, nicicând oprobriul comunității nu a fost mai vizibil.
• Ar fi bine dacă am înțelege cu toții că impresia unor oameni despre alți oameni are o valoare limitată de adevăr. Gândurile oamenilor sunt, într-adevar, reale, dar asta nu înseamnă că sunt și adevărate. La fel și vorbele/gândurile/convingerile despre profesori: multe se spun, puține sunt într-adevăr reale. (…și mai puține pot fi dovedite!)
• Școala românească a devenit o scenă de teatru,  unde actorii (profesori, elevi, părinți) par marionete dintr-o reprezentație tristă ce se derulează după scenariile „împăunate” ale unor personaje care spun o poveste despre mândrie, lingușeală, minciună si adevăr.
• Era digitală, social media,  niscai ‘principii’ de educație și parenting „furate” și  așa-zisele ‘valori’ promovate de mediocri de succes au lăsat cale liberă tuturor (cu sau fără competențe în evaluarea actului didactic sau a actorilor implicați, profesorii) să emită păreri (că altfel nu știu să le numesc fără să jignesc pe nimeni) și să arunce cu noroi în tot ce înseamnă școală și educație.
• E trist și se simte neputința dascălilor care iubesc copiii și iubesc ceea ce fac. Se întrevede și renunțarea.  Da, vor renunța și aceștia… pentru că școala nu mai e un spațiu valoros, plin de învățăminte, în care binele, adevărul și dreptatea înving. Școala doar începe, dar nu mai este…

A venit, a venit toamna…