Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Pașii obosiți
Eu nu am știut,femeie, că umbra clipei se învârte lin
Și apa din fântâni se naște dezbrăcată
Lăsând lacrimi însângerate să ardă pe guri
Când speranța iubirii îmi spune să tac
Și aerul respiră încet ca o lungă durere,
Lăsând speranța iubirii să curgă în cupe
Când glasul din clopot se lasă turnat
Astăzi ochii iubirii costă o nouă viață
Sămânța iubirii se vinde la metru cub
Doi metri cubi de iubire costă o viață
Numai viața mea nu costă nimic
Eu știu să zidesc lacrimi în muguri de piatră
Și mai știu să țin în brațe pașii obosiți
Lăsând trupul durerii iubire să nască
Norocul iubirii nu se mai însoară
Norocul iubirii s-a născut bătrân
În casa clipei cu amintiri egale
Măsor distanța cu pașii uitați
Când rugăciunea se urcă prin sfeșnic aprins
Numai trecutul iubirii se vinde la piață
Lăsând trecutul monedă de schimb
Când roata iubirii răstoarnă iubirea
Și aerul zidește bucăți mari de infinit
Lăsând timpul să curgă în cupe, lichid
Când eu pășesc încet cu pașii obosiți.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania