În acest mohorât sfârşit de toamnă, o veste bună ne vine de dincolo de Prut: vineri, 21 noiembrie 2025, cu ocazia Hramului municipiului Cahul, pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central „Grigore Vieru”a fost inaugurat bustul poetului Andrei Ciurunga. La mai bine de optzeci de ani de când, după ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, acesta, împreună cu mama şi bunica sa, se refugiase în România, stabilindu-se pentru câţiva ani la Brăila. Nici nu bănuia atunci că exilul său va fi pentru totdeauna, chiar dacă după 1990 va avea posibilitatea de a-şi revedea locurile natale. Căci, din cauza problemelor grave de sănătate cu care s-a confruntat în ultimii ani de viaţă, nu a reuşit să-şi mai vadă visul împlinit.

Ideea amplasării unui bust al poetului Andrei Ciurunga în localitatea natală este mai veche. La 31 august 2019, când în scuarul din apropierea Palatului de Cultură ”Nicolae Botgros” s-a inaugurat bustul lui Mihai Eminescu, la finalul discursului ţinut cu acea ocazie, îmi exprimam speranţa „că ne vom revedea și anul viitor la o manifestare similară, la dezvelirea bustului lui Andrei Ciurunga, cel mai mare poet pe care Cahulul l-a dăruit literaturii române și de la nașterea căruia, la 20 octombrie, se vor împlini o sută de ani”.
Dar n-a fost să fie atunci, Covidul de tristă amintire, instalat la început de lună martie, punând lacăt pe vieţile şi pe toate acţiunile noastre pentru o îndelungată perioadă de timp. Totuşi, în ciuda tuturor restricţiilor impuse de acesta, la 31 octombrie 2020, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” din Chişinău a găzduit vernisajul unei expoziții și un medalion literar intitulat „Centenar. Andrei Ciurunga, poetul temnițelor comuniste”. Manifestarea a inclus o expoziţie de carte, fotografii şi scrisori ale poetului, lansarea cărții „Corespondență Andrei Ciurunga-Constantin Reabțov” şi prezentarea unui film realizat de o echipă a Uniunii Scriitorilor din R. Moldova la Bucureşti, acasă la Andrei Ciurunga. 

În dezbaterile care au urmat acestor momente, Arcadie Suceveanu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova la acea vreme, a afirmat că a discutat cu primarul municipiului Cahul despre posibilitatea ridicării bustului poetului Andrei Ciurunga, proiect care ar putea fi finalizat în perioada următoare.

 S-au scurs încă doi ani până când, într-o şedinţă din cursul lunii septembrie 2022, Guvernul R. Moldova a aprobat edificarea la Cahul a unui monument în memoria victimelor deportărilor staliniste şi a bustului poetului Andrei Ciurunga. În urma concursului de selectare a proiectului pentru realizarea bustului a fost ales proiectul depus de către Sergiu Ganenco, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova, sculptor care a realizat şi bustul lui Mihai Eminescu.

Şi iată-ne, acum, la 21 noiembrie 2025, când, într-o atmosferă de mare sărbătoare, într-o zi cu semnificaţie aparte pentru aşezarea de pe Valea Frumoasei, bustul poetului Andrei Ciurunga este dezvelit în prezența Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, a Primarului Municipiului Cahul, Nicolae Dandiș, a Excelenței Sale Gabriel Nicola, Consulul General al României la Cahul, a reprezentanților Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, a consilierilor locali, a conducătorilor instituțiilor publice locale, dar și a numeroșilor iubitori de cultură și de valori spirituale românești.
Manifestarea a început cu slujba de sfinţire a bustului poetului originar din Cahul, oficiată de Preasfinţitul Părinte Veniamin, ajutat de un sobor de preoţi. „Din nefericire, destinul oamenilor demni și vrednici a fost marcați de grele încercări în a doua jumătate a secolului trecut, iar astăzi constatăm nedreptățile și abuzurile la care au trebuit să facă față. Ei au supraviețuit datorită credinței puternice în Dumnezeu și a nevinovăției, smerenia le-a făcut viața mai ușoară, iar Duhul Sfânt i-a ocrotit în toate momentele vieții, ei nu erau singuri, ci cu Dumnezeu. În temnițele comuniste au înțeles rolul rugăciunii și tainele scripturii, au deveniți mai conștienți de timpul vieții și de valoarea libertății”, a afirmat în discursul său PS Veniamin.
„Mulțumesc mult prietenului Mihai Chirica, primarul municipiului Iași, pentru suportul în realizarea acestui proiect important pentru patrimoniul nostru cultural-istoric. Mulțumesc și autorului lucrării, sculptorul Sergiu Ganenco. Îndemn pe iubitorii de Neam și Țară și nu numai, să-i citească poeziile poetului Andrei Ciurunga,” a spus, la rândul său, Nicolae Dandiș, primarul municipiului.

Au urmat şi alte alocaţiuni, între care cele susţinute de Gabriel Nicola, Consulul General al României la Cahul, de autorul bustului, sculptorul Sergiu Ganenco, dar şi de către doamna Doina Focşa, fostă preşedintă a Despărţământului ASTRA ,,Iulia Hasdeu” de la Cahul, singura dintre toţi cei prezenţi care l-au cunoscut personal pe Andrei Ciurunga.
La dezvelirea bustului poetului Andrei Ciurunga, discipolii Teatrului Studio „Masca” din Cahul, teatru iniţiat şi condus de Alina Carp, actriţă la Teatrul Republican Muzical-Dramatic „B.P. Haşdeu”, au participat cu un recital de poezii dedicate creaţiei şi memoriei sale, aducând astfel un omagiu emoţionant personalităţii celui care a fost supranumit „poetul cumplitului Canal”.
Aşa cum am arătat la început, monumentul, realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, care a finanţat proiectul cu 75.000 lei româneşti, a fost aşezat într-un spațiu simbolic al orașului, menit să păstreze vie memoria marilor personalități culturale ale Basarabiei. Ansamblul se compune din bustul din bronz al poetului, amplasat pe un postament din piatră de Cosăuţi, înalt de 1,90 m, astfel încât acesta să se încadreze estetic în Aleea Personalităţilor din Parcul Central.

Aşadar, putem afirma că, după zeci de ani de peregrinări, poetul Andrei Ciurunga a revenit acasă. Acasă, adică la locul pe care l-a părăsit într-un moment tragic al existenţei sale, de unde „Am plecat cu versul către marea febră./ Undeva, în urmă, dincolo de Prut,/ rămâneau salcâmii, cartea de algebră,/ buzele părtaşe primului sărut…// Într-o zi, când toate ne vor fi postume,/ lacrima, surâsul, zborul îndrăzneţ,/ se va-ntoarce poate, obosit de lume,/ Versul, numai versul, fără cântăreţ…”
Ce ar mai rămâne de făcut pentru Andrei Ciurunga? Două ar fi direcţiile în care apreciez că trebuie acţionat în perioada următoare: recuperarea în integralitate şi publicarea operei şi corespondenţei poetului şi amenajarea mormântului acestuia de la Bucureşti.
În ceea ce priveşte prima direcţie, este binecunoscut faptul că, până în ultimele sale clipe de viaţă, Andrei Ciurunga a scris şi a colaborat la diverse publicaţii din România (Brăila, Bucureşti, Oradea ş.a.) şi R. Moldova, multe din articolele şi poeziile sale, în afara celor publicate în câteva volume, încă aşteptând să fie adunate şi tipărite în noi tomuri. După 1990, poetul însuşi a tipărit, de multe ori pe cheltuială proprie, o parte din creaţiile sale, dar mai sunt foarte multe altele apărute în diverse publicaţii (reviste, ziare, almanahuri etc.), uneori greu accesibile chiar şi publicului avizat, care ar trebui adunate şi tipărite în volume distincte.
În acest sens, lăudabilă este iniţiativa Editurii „Ştiinţa” de la Chişinău, care, în 2018, a republicat poeziile şi memorialistica lui Andrei Ciurunga apărute în 13 volume anterioare (Melancolie-1936, În zodia cumpenei-1939, Cântece de dor şi de război-1944, Decastihuri-1968, Vinovat pentru aceste cuvinte-1972, Argumente împotriva nopţii-1976, Echivalenţe-1978, Gestul împăcării-1983, Poemele cumplitului Canal-1992, Lacrimi pentru Basarabia-1995, Versuri pentru Ina-1996, Poeme cu umbre de gratii-1996, Memorii optimiste-1992). La acesta aş adăuga volumul îngrijit şi tipărit personal, la 20 de ani de la trecerea în eternitate a lui Andrei Ciurunga, care include o serie de poezii umoristico-enigmistice publicate de acesta în revistele bucureştene „Rebus” şi „Flacăra Rebus”, în perioada 1979 – 1990.

Referitor la mormântul de la Bellu al poetului, acesta se află într-o stare precară, Andrei Ciurunga neavând moştenitori direcţi care să aibă grijă de el. La comemorarea din 2020, menţionată mai devreme, domnul Arcadie Suceveanu afirma că va discuta în acest acest sens cu omologul său de la Bucureşti, astăzi regretatul Nicolae Manolescu, pentru a-i cere sprijin în vederea amenajarea mormântului lui Ciurunga. Poet care, de altfel, a fost membru şi al Uniunii Scriitorilor din România. Dar nimic nu s-a întâmplat ulterior.
În primăvara anului 2022, împreună cu medicul Alexei Păluţă şi cantautorul Viorel Burlacu, ambii cetăţeni români de peste Prut, dar care astăzi trăiesc şi muncesc la Bucureşti, am trecut pe la mormântul poetului, unde am discutat şi cu preotul paroh al cimitirului. Fiind înhumat într-un mormânt cu mai multe persoane, în urma indiciilor date de preotul paroh, după mai mult timp şi încercări repetate de contactare, am reuşit să iau legătura cu unul dintre proprietarii locului de veci, căruia i-am spus ce doream să facem (curăţirea locului, repararea gardului care înconjoară mormântul şi ridicarea unei cruci). Fiind de acord cu cele prezentate, am convenit să ne întâlnim cu acesta după câteva săptămâni, pentru a discuta direct anumite detalii care ţineau de lucrările pe care intenţionam să le efectuăm. Dar implicarea crescândă a domnului Păluţă în sprijinirea Ucrainei după invazia rusă  şi lipsa de timp a acestuia, coroborată cu o oarecare circumspecţie a proprietarului locului de veci, ne-a făcut să abandonăm ideea.
Ulterior, am trecut de mai multe ori pe la mormântul lui Andrei Ciurunga, fie pentru a-i aprinde o lumânare, fie pentru a-l curăţa de iarba şi lianele care îl năpădesc mereu. Dar acest lucru este prea puţin, Andrei Ciurunga merită mult mai mult. Poate cândva, până nu va fi prea târziu, cineva, o instituţie sau autoritate se va implica în amenajarea mormântului. Astfel încât poetul să-şi găsească liniştea şi odihna pe care le merită cu asupră de măsură.

Ionel Novac