Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Retorică

Autor: lnvitaţie la lectură

Din ramuri frunze se desprind
În nonșalanța-i ce arată-și
Fiindcă-i vreme-a desfrunzind
Ai noștri ani cu Toamna iarăși.

Și-i trist… C-al vieții noastre rost
De pe Pământ încet se stinge
Cu Toamna-n viață câte-au fost
Ce spre uitare ne împinge.

Și-ntr-un curând îndepărtat
De-om blestema ultima Toamnă
Va fi păcatul neiertat
Prin care soarta ni se-nseamnă.

Fiindcă, Toamnă, de-ai venit,
Întreb, așa, în nostalgie:
„ – Când după ce vom fi murit,
Toamnă când are ne mai fie !?”

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare