Despre fostul conacul Kogălniceanu din satul Hilița, comuna Costuleni, județul Iași, învățătorul Adrian Chirilă mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Adrian Chirilă, cum a devenit proprietară aici familia Kogălniceanu?
– Primii ei membri au venit pe aceste locuri în 1721, cumpărând moșii în satele Hilița, Covasna și Costuleni [toate, în comuna Costuleni], ce totalizau peste 1.000 ha. Ultima era alcătuită din loturi cu diferite denumiri – „La lutărie”, „Roșul fătăciunii”, „Curătură”, „La Costică Arusandei” și „La nisipărie”. În 1835, domnul Moldovei Mihail Sturdza [1834-1839] l-a exilat, aici, pe maiorul Mihail Kogălniceanu [născut la 6 septembrie 1817, la Iași și decedat la 1 iulie 1891, la Paris, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași], viitorul prim-ministru al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. El a cumpărat moșia Hilița de la familia lui, având curtea boierească și conacul la iaz.

– Cât de mare era domeniul local și ce cuprindea?
– Moșia se numea „Podișul Hilița” și avea peste 500 ha, cuprinzând vii și livezi (o treime), pământuri arabile, fânețe, păduri, iazuri, prisăci și terenuri de vânătoare. Cultivau grâu, porumb, orz și ovăz, însă creșteau și vite pentru munca de la câmp, cai, pe care îi foloseau la trăsură, oi și păsări. Boierii stăteau aici în timpul verii, dar veneau și iarna pentru a vâna mistreți, iepuri și lupi.

– Cine administra moșia în absența proprietarilor?
– Toate treburile erau lăsate în grija unor arendași care nu se purtau prea frumos cu oamenii, însă boierul punea totul la punct de fiecare dată când se întorcea.

– Ce fel de raporturi au existat între el și localnici?
– Îi ajuta pe săteni când se aflau la nevoie și îi plătea corect și la timp, în bani sau în produse agricole, pentru zilele lucrate, astfel încât relația dintre ei a fost benefică de ambele părți. În 1844, Mihail Kogălniceanu a donat bisericii din sat [cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie] un pocal de argint, pe care sunt inscripționate anul și numele lui.

– Până când a stăpânit familia sa această posesiune?
– Domeniul a aparținut lui Kogălniceanu până în 1844, când a plecat la București și a vândut moșia lui Toader Mustață, de unde a ajuns, în 1870, la Alexandru Millo, care a cedat o parte a ei lui Alexandru Velciu – toți, boieri înstăriți.

– Ce a supraviețuit din fosta curte boierească?
– Totul a fost distrus în 1945 – conacul, acareturile, beciul, fântâna și copacii –, iar pământurile au fost confiscate de regimul comunist în 1948. Au mai rămas doar un izvor cu apă rece, câteva pietre din vechile clădiri și amintirea lui Mihail Kogălniceanu.

Florin Bălănescu