În blândul Copou, sub cer de chihlimbar,
Venii din soare cu privirea trează,
Când toamna își purta regalul har
Pe drumul unei mame ce veghează.

În casă, cuvintele-nfloreau divin,
Ca vechi făclii din neam de cărturari,
Din iubire te-ai ivit cu harul în destin,
Ecou al pașilor  iscusiților făurari.

Din casa ta, prin rânduială dreaptă,
Ai învățat că zborul cere rost,
Că orice stea spre înălțimi se-ndreaptă
Purtând în ea lumina unui post.

În șaisprezece ani, cu pas sever,
Ți-e și teamă, soră cu speranța,
Un ideal, ca vulturul spre cer,
Îți scrii destinul biruind distanța.

La șaisprezece, Mulți Ani senini
Să-nvingi teama marilor urcușuri
Și-n gând lucească un rost deplin,
Ca soarele-n zorii fără tușuri!

Foto: Iași, 2010