Când a venit în campania electorală președintele american Donald Trump cu motto-ul ”Make America Great Again”, acesta a inspirat nu numai pe americani, dar și popoarele care aspirau la suveranism. E un îndemn patriotic și suveranist ferm și penetrant, de fapt pentru toate popoarele care doresc să fie conduse de propria elită în demnitate și suveranitate, în relația cu celelalte națiuni și, mai ales, cu marile puteri. De aceea numeroși lideri politici din țările europene – și nu numai – au preluat acest îndemn și l-au adaptat la interesele popoarelor pe care le reprezintau. În acest sens, preluarea unor altor motto-uri mobilizatoare pentru susținerea unor federații și confederații de state, cum ar fi UE, nu are niciun rost și e contrară ideii de suveranitate ale țărilor și popoarelor europene. România trebuie să treacă la un alt nivel de reprezentare și acțiune pe plan european și internațional. Până în 2007, România a avut câteva jaloane ierarhizate de trecut în constituirea proiectului de țară: trecerea de la economia planificată socialistă la economia de piață, ridicarea vizelor pentru țările UE după 2002; intrarea în NATO în 2004 și apoi integrarea în UE, în 2007. Accesul în martie anul acesta în spațiul Schengen, realizat parțial, doar aerian, datorită opoziției Austriei – cu sprijinul subsidiar al Germaniei și Olandei – a dus la o stare de frustrare a românilor care se simt tot mai umiliți de Viena, Haga și Berlin. Implementarea proiectului de integrare în UE a adus și numeroase insatisfacții românilor datorită aplicării unor politici publice de la Bruxelles, bazate pe soluții disolutive ale statului național și a popoarelor în general, corelate cu ”cancel culture”, ”woke”, melanjul etnic Kalergi, ”green deal”, propaganda LGBT etc. Secularismul agresiv al Comisiei Europene a lovit în credința popoarelor europene, mai ales în estul-european și în Biserica Ortodoxă percepută și prezentată critic de elita globalistă, ca un fundament al tradiției, rezistenței culturale și opoziției ferme la secularismul nivelator și dizolvant, dar și un portal spiritual pentru dialogul cu Rusia.

În acest context general, consider că românii, clasa politică, partidele, dar și intelectualii sau formatorii de opinie, trebuie să-și coalizeze energiile pentru identificarea unui nou proiect de țară conexat la trecutul, valorile, tradiția și credința poporului nostru. Românii trebuie catalizați spiritual, politic și economic în jurul propriilor interese și valori. Noi nu avem niciun interes acum ca să facem mai mari pe americani sau pe europenii de la Bruxelles – mai mari decât sunt. Țara noastră este necesar să redevină tot mai mare și importantă pe scala valorilor naționale, europene și internaționale. Noi, azi, nu mai avem un proiect de țară. Acesta va fi realizat și implementat doar de forțe democratice suveransite. Actualizarea proiectului de țară a României este de fapt reîntoarcerea la național-suveranism și la valorile fundamentale etno-culturale, economice și religioase multiseculare. Pe noul concept suveranist, noi, românii, trebuie să construim noul proiect de țară după integrarea în UE din 2007. Noul jalon trebuie să fie legat doar de interesul național-suveran, de demnitate și independență în relația cu vecinii, țările prietene și organismele europene, americane sau internaționale. Deci proiectul de țară pentru România trebuie să cuprindă trei puncte esențiale: 1.) unirea Republicii Moldovei cu România, în urma unui referendum desfășurat în ambele state românești, referendum recunoscut internațional. 2.) anularea pe plan internațional a tratatului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, semnat de două state totalitare URSS și Germania nazistă, invalidare care să ducă la unirea cu România a teritoriilor locuite de români din Bucovina de nord și Basarabia de sud (Bugeac) care au aparținut României. Menționăm că Acordul de la Helsinki din 1975 a garantat frontierele statelor, inclusiv ale URSS, stat care nu mai există astăzi. Deci acțiunea politică, democratică și diplomatică de unire cu România a teritoriilor românești din Bucovina de nord și Bugeac nu încalcă Acordul final de la Helsinki (URSS nu mai există), dar unirea se poate realiza ca urmare a procesului de pace internațional din Ucraina, cu participarea marilor puteri implicate, inclusiv Rusia, dar și a României și țările vecine. 3.) implementarea de către un președinte național-suveranist român a politicii diplomatice internaționale, de independență, de demnitate și suveranitate în cadrul alianțelor confederative politico-economice sau militare. Să devenim ceea ce susținea și președintele Bush la București în 2002: o punte de legătură democratică între Occident și Răsărit, între Europa și Rusia, de fapt ceea ce a fost de fapt țara noastră în istorie. Deci actualizarea proiectului de țară, de către o nouă conducere românească național-suveranistă, este necesar să fie sub semnul motto-ului ”Make Romania Great Again”.

Ionuț Țene